Mai lasă-mă o clipă s-ascult inima frunzei,
S-aud izvorul dulce cum susură fior,
Să văd seninul splendid al cerului de vară,
S-ascult pădurea-n freamăt.
Sunt oare o povară?

Mai lasă-mă o clipă să strâng în brațe dorul,
Să-i dăruiesc iubire și-apoi să fug la tine
Să-mi dai în dar o viață, risipă de lumină.
Atât am vrut, acuma ia-mă,
Aruncă-mă în ceruri și scapi de o povară!