n-am cumpărat niciodată o umbrelă rareori am dorit să mă acopăr
ar putea foarte bine să plouă de jos în sus tunetul să cutremure pământul
așa cum vestea de azi a ciobit cristalul din cufărul lumii în suflete
văzusem puțin dincolo de strălucirea ta mai era un soare

știai câți te iubesc deși erau mai mulți
aveai motive să fii o mie de ani creanga de aur în livada zărită de noi toți
însă ai ales clipa cu toate frunzele negre și ai luat ploaia eternă în numele tău
ai smuls-o din tot sensul lumii pe care l-ar avea judecata și nu vei mai avea umbrelă niciodată

eu am scris să dau trecere sângelui greu
Dumnezeu să te ierte m.m.

http://www.trilulilu.ro/Mirela64/5e9bff4c72515f