Un sentiment al naibii de ciudat cînd dormi singur într-o casă aproape pustie. Te trezești undeva între noapte și zi cu gîndul să te duci la toaletă. Vezi hanoracul pe care l-ai lăsat înainte s-adormi agățat de ușa șifonierului și ți se pare că e o siluetă. Într-un fel încă mai poartă formele tale de peste zi. Încă mai păstrează mirosul de pișat din spital sau de țigan sau de țigările fumate de-a lungul zilei. Deschizi televizorul aprinzi lumina în cameră. De-abia atunci îndrăznești să te duci la budă. Zgomotul frigiderului sau al centralei termice îți pare suspect. La fel orice zogmot cum ar fi geanta căzînd de pe scaun sau o carte nearanjată cum trebuie și care pică de pe raftul bibliotecii.
În timpul zilei toate astea sînt nebăgate în seamă. Poate de aia noaptea cînd ești singur capătă proporții monstruoase.

Cel mai bine înțelegi prăpastia dimineața. Cînd deschizi computerul. You have no new mail messages. Intri pe Google reader și vezi peste 1000 de mesaje neverificate. Majoritatea fluxuri de știri. Realizezi prea tîrziu ca viața ta devine un flux de știri. Trăiești autopsia altuia, strigătul altuia. Îți tremură mîinile cînd te duci în țigănie să faci reportaj cu bulibașa căldărarilor care tocmai și-a luat un H 2 și te înconjoară o șatră de tuciurii care put a păduchi de apă. Ai vrea uneori să le spui celor mai tineri să aibă grijă că toată chestia asta se hrănește cu organele vitale. Iar seara cînd te întorci acasă într-o singurătate demnă de o casă regală îți dai seama că nu mai ești decît un hanorac agățat pe ușa unui șifonier. Și totuși. Cu sau fără tine, Google reader va continua: you have 349 items unread. Treci prin viețile tuturor iar viețile astea devin viața ta. Și seara nu mai știi cum s-o iei de la capăt. Dacă ai putea să dai un singur clik și să zici vieții tale: mark all item as read. Dar nu poți. Și din neputință devii un flux de știri care se reîmprospătează din jumătate în jumătate de oră.