...am confundat aurul cu bucatele de jar pe care le-am scapat degraba dupa ce mi-au ars mainile ce incercau sa salveze...am cautat milioane de minute-fericirea pentru ca apoi sa fiu prea obosita sa o pastrez...am alunecat atat de repede precum noaptea inghite culorile vii...am pedepsit atat de tare incat tristetea lui imi curge in suflet ca sarea pe ranile unui muribund...am auzit tacerea strigandu-ma sa ma retrag la margine doar sa am de unde ma intoarce...am pierdut mai mult decat aveam si am ramas datoare...