5 septembrie

Secuii au luat-o razna. S-au adunat la Odorheiu Secuiesc pentru a oficializa însemnele unui ținut inexistent, steaguri, imnuri și alte artefacte. Le vor trimite ulterior Agenției Internaționale pentru Standardizare pentru a le putea afișa la nivelul instituțiilor publice. Printre invitați, reprezentanții unei organizații paramilitare șovine, interzisă în Ungaria. Cu ceva vreme în urmă, vreo 400 de ani, secuii nu erau unguri și luptau alături de Mihai Bravul împotriva Bathoreștilor. Acum însă și-au făcut un transplant etnic și vor mort copt autonomie cu stindarde arpadiane. Trăim în lumi paralele.
Bacs Ianos, avem alte priorități, nu steagul și imnul iredentist ne lipsesc!

Am ajuns aici fiindcă instituțiile statutului de drept nu-și fac treaba. Constituția Statului național unitar, pentru etnicii maghiari este un nod în gât. Politicienii români nici nu se sinchisesc, se ceartă între ei ca la ușa cortului. Cu ungurii se poartă cu mănuși, pot constitui o soluție pentru o eventuală coaliție. Ceardașul s-a jucat la greu după ’90. Vreau să văd un cetățean, indiferent de etnie, pedepsit fiindcă a încălcat primele articole ale Constituției. Ministrul de la Interne nu își cunoaște fișa postului.
Rezultatul ? aceste șicane care pot avea într-un viitor apropiat urmări incontrolabile pentru statul român.

Doi militari români au fost răniți în Afaganistan. Această placă turnantă a comerțului ilegal cu opiu, a îngropat armata sovietică după un conflict ce a durat opt ani și se joacă de-a șorecele și pisica de ceva vreme și cu forțe militare NATO. Mor militari și civili, sunt hăituite persoane nevinovate, se trăiește ca în Evul Mediu, iar cuvântul de ordine este arma de orice fel. Se întâmplă pe Terra, în secolul XXI după Hristos. Crucificatul, despre care cineva spunea că a fost singurul creștin adevărat, a propăvăduit în van se pare sintagma: iubește-ți aproapele ca pe tine însuți!

Îi compătimesc pe americani! În ciuda faptului că au încercat să exporte democrația, la pachet cu arme supersofisticate au cam luat-o pe cocoașă în Coreea, Vietnam, Cuba și se pare că în Irak și Afganistan vor avea aceeași soartă.
Din păcate nu au aflat că se învinge mai ușor prin cuvânt , decât prin arme !

Franța-România, 1-1 și am terminat cu șansele de calificare la Mondialele din Africa de Sud. Francezii au fost tehnici, dezinvolți, dar au ratat enorm. Noi am muncit din greu, ne-au alergat de ne-au mers fulgii, dar Dumnezeu ne-a iubit. Atâta neputință și zbatere surdă nu am mai prea văzut la națională. Greu și fotbalul, nu numai carnea de porc. Am apreciat totuși, implicarea, munca în echipă și norocul, nu e chiar rău. Am început cu fotbalul, cine știe….. poate vom începe și în alte domenii …vreodată.

6 septembrie

20% dintre români au probleme psihiatrice apreciază OMS, care menționează și cauza: sărăcia. Mai pe înțelesul tuturor, suntem o nație cam nebună.
Săraci am fost, săraci suntem, săraci vom fi! Mulțumim din inimă partidelor care ne-au guvernat în ultimul veac. Nu mă priviți chiorâș și ranchiunos, spun așa ceva gândindu-mă la afirmația lui Peter Druker: nu există țări bogate și țări sărace, există țări bine conduse și țări prost conduse! De la moartea lui Ionel Brătianu, din 1927, România a fost nu prost ci foarte prost condusă.
Neșansă, neputință, indolență, prostie sau toate la un loc?

La 6 septembrie 1940 Regele Carol al II-lea a abdicat. Regele playboi a fost o rușine pentru țară, a fost groparul regimului democratic și a pus pe butuci Regatul României. Un monarh afemeiat, arivist și iresponsabil ne-a jucat soarta ca un cartofor înrăit, la ruleta istoriei. S-a înhăitat cu prostituata Elena Lupescu, fata unui spițer evreu și și-au făcut de cap, strângând o avere fabuloasă. Un rebut monarhic, călău al democrației, a transformat politicienii în simple marionete, oamenii de afaceri și bancherii în pușculițe personale, românii în simpli spectatori ai unui teatru de prost gust și afaceri veroase. Binele țării s-a concretizat în discursuri festiviste, rostite cu un glas pițigăiat, atribuirea de titluri monarhice pompoase și dotarea armatei cu uniforme fistichii.
Bunicul său , Carol I, a fost cu adevărat un rege salvator, un om providențial pentru nația română. Lui îi datorăm independența și România modernă: monedă convertibilă, căi ferate, instituții europene funcționale, consolidarea democrației, școli model, castelul Peleș, ceva ordine și prosperitate, respect european concretizat prin statutul de pacificator al Balcanilor, cea mai lungă domnie în intervalul de la plus Burebista la minus Ceaușescu.

Ferdinand I, tatăl lui Carol al II-lea, a fost încornoratul dar și încoronatul de la Alba Iulia, ca primul rege al României Mari. Urecheatul era un botanist de clasă și un neamț cu suflet de român, motiv pentru care friții l-au repudiat.

Mihai I, fiul lui Carol al II-lea, a fost regele teribilist, a dat România pe mâna rușilor pentru o avionetă Pobeda și trei ani de domnie, fiindcă Mareșalul Antonescu îl trimisese la joacă . Ce avem acum? Un rege fără regat , o țară fără rege!
Neseriozitatea și infantilismul politic al ultimilor regi ne-au ciopârțit moșia și ne-au cadorisit cu o republică comunistă.
Mulțam, Maiestate!


Premiere la Festivalul Cerbul de Aur de la Brașov, al doilea din Europa după Eurovision ca participare. 27 de participanți din 20 de țări. Câștigător, Antonino din Italia, un ochelarist rubicond, tuns scurt și neras, fără fasoane de vedetă, aflat la primul său succes vizibil, doritor de posibile colaborări cu artiștii români.

La București se derulează Festivalul Internațional de muzică simfonică George Enescu. A debutat în 1958 și se află doar la a XIX-a ediție. În deschidere s-a prezentat o coproducție a Operei Naționale din București și a Theatre du Capitole din Toulouse. Televiziunile tratează evenimentul superficial. Spre rușinea mea, nu prea am idee ce soliști și dirijori consacrați vor fi prezenți pe scena Ateneului, cu toate că domeniul nu îmi este întru totul străin.

Mă simt ca într-un sens giratoriu recent inaugurat în Brașov, adică debusolat. Privesc coperta unei cărți numită Cuceritorii, un fel de ghid în afaceri al americanului Jack Welch cu o carieră de succes de vreo patruzeci de ani în firma General Electric. De ce sunt stupefiat? fiindcă americanul este autorul unei discriminări strigătoare la cer. Numele soției este trecut pe copertă ca autor, Suzy Welch, numai că este scris cu litere mai mici decât numele soțului.
Domnule Welch, păi ce facem cu discriminarea pe criterii de sex? Ciudați și americanii. Ei sunt democrați model, dar aplică doar stilul lor de democrație, ai călcat pe bec…țac, ți-au administrat injecția letală.
Hombre, nu suntem chiar naivi! Aaa, da nu despre noi românii era vorba, de alții care mai știu ceva despre treaba asta: englezi, franțuzi, nemți, australieni, canadieni, elvețieni și…etc.

Emisiune tv pe tema Þinutului Secuiesc. Hopaaaa, vor și un Parlament local. Inconștiență. Vor maghiara ca limbă oficială ca să învețe și românii limba lor. Na, uite-așa, ca un fel de răzbunare, nu numai ei să învețe limba olahilor. De ce n-ar avea atunci și sașii, țiganii, ucrainenii, turcii, limba lor oficială?
Nu faptul că cer niște drepturi închipuite mă irită, ci egoismul și spiritul iredentist. Numai ei nu au drepturi, numai ei vor drepturi. De ce să nu facem ceva pentru toate minoritățile, nu numai pentru cea mai numeroasă? Din păcate sunt șovini și încăpățânați, nu au cultura dialogului și refuză să o învețe.
Nu-i exclus, în viitor, să se lase cu ciomăgeală. Drept răspuns la șicanele ungurilor, patrioți voluntari, licențiați în ciordit au umflat steagul UDMR-ului din sediul de la București.
Bravos strănepoții baciului Bucur, încă nu ni s-au epuizat patrihoții !