de parcă de mâine aș putea să pun punct după trecerea mea
să mă sfârșesc brusc sub talpa cerului pe pământ
într-o călătorie întoarsă în mine curioasă de mine
crescută în mine
să mă îmbrac într-o toamnă prea bogată de sori prea săracă de noapte
și ochii să-mi râdă să râdă prea plin


amintind de mine câteodată te simt
uneori te ghicesc
de parcă de mâine ai putea să crești aripi sau prăbușiri să acoperi
purtat într-o călătorie a ta lași ecou anotimpurilor
fără timp trup
poveste
prevestind a mine te construiești

de la o poartă a lumii la alta