26 octombrie
Sfântul Dumitru sau Sânmedru. Lumea rurală se pregătește de iarnă, intrăm în infertilitate fenologică, compensată de o fertilitate de altă natură, practicată la gura sobei. .

Am fost la București. M-am văzut cu Dobri într-o cafenea retro, undeva pe lângă Unirea. Atmosferă de epocă, muzică veche, tablouri în nuanțe sepia amintind de Bucureștiul de altă dată. Relaxare reconfortantă.

…Escu se cățărase deja pe stâlp. Figura șmecheroasă a Prezidențiabilului se odihnea pe un slogan cu înțeles ciudat : de ce le e frică nu scapă!
Cine să scape, de ce să scape, unde să scăpăm, de ce să scăpăm? Nu gust amenințarea. Mentalitate de cocoș, dictator peste orătănile bătăturii. Atitudinea face diferența! Cui să-i spui? Românul cum ajunge șef are impresia că le știe pe toate, doar el trebuie să decidă, doar el are soluția, doar el… management de doi lei.



27 octombrie

Sfântul Dimitrie cel Nou ocrotitor al Bucureștiului. Moaștele sfântului născut la Basarabov în Bulgaria au ajuns în capitala noastră în secolul al XVII-lea. În București cozi interminabile pe Dealul Mitropoliei. Suntem ortodocși practicanți, codași născuți, cerșetori incurabili de binefaceri divine. Imagini clonate an de an. Pelerinaj balcanic. Speranțe mai avem în ceruri și în sfinți, pe pământ ne-a rămas doar obida și răutatea.

Astăzi evit implicarea emoțională și chibițăreala subiectivă. Sloganul Hai la referendum m-a enervat la culme. Mă doare-n cot de referendum... nici măcar nu mă roade gândul să studiez tema, procedura totalitară m-a scos din minți. Ce dracu de republică avem dacă un singur om e tare-n boașe, numai el face și desface!

Trăiesc mediocru, inspir și mă hrănesc românește, expir ideile unui homo normalis, visez evropenește, inspir diverse:
- un articol din Revista română, publicație astristă tipărită la Iași, prezintă viața bucovineană în Rîmnicu Vâlcea postbelic. După ce rușii au ocupat orașul Cernăuți, unele instituții precum Facultatea de Teologie și peste 7000 de bucovineni s-au refugiat în Râmnicul subcarpatic. Leca Morariu, filolog la Cernăuți, violoncelist la Râmnic a ținut un Jurnal bogat în informații, despre război și lumea culturală a Bucovinei, iar în 2004 i-a apărut sub îngrijirea lui Liviu Papuc lucrarea Pe urmele lui Creangă și Drumuri oltene. Răsfoind internetul aflu că George Drumur, poet bucovinean din grupul naționalisto-tradiționalist al iconarilor, s-a refugiat la Brezoi unde a predat doi ani la o școală de ucenici. În ciuda convingerilor universaliste de care sunt dominat, Brezoiul rămâne mijlocul cercului asimilat existenței mele pământene.

- la București am dat o raită prin Sala Polivalentă, căscând ochii la un Târg educațional. Firme puține dar ofertă incitantă: table interactive, videoproiectoare sofisticate, hărți 3D, planșe și truse didactice interesante. Dascălii viitorului vor semăna din ce în ce mai puțin cu domnul Trandafir. Competențele TIC vor face diferența. Conectarea on line va oferi posibilitatea documentărilor instant și a prelucrării informațiilor. Fizic cărțile vor fi din ce în ce mai rare, cunoștințele vor pierde primplanul, competențele sau arta de a face ceva concret cu noțiunile teoretice vor deveni preocuparea didactică de bază.
Dascăli din toată România, treziți-vă!

- 93 % dintre studenții români accesează internetul de acasă și doar 2% o fac din sălile de curs(Capitalul), IT-ul este profund ignorat ca formă de educație.

- Domnica Rădulescu, profesoară la universitatea americană Waschington and Lee a fost premiată de Biblioteca din Virginia pentru volumul de debut Trenul de Trieste. Motivația: un uimitor roman, scris într-o frumoasă proză lirică, ce transcede capcanele romanului de debut.

- Încrederea americanilor în Obama a scăzut îngrozitor, spre 67% de la 80 la început de mandat.

- Necesitatea unei prefaceri interne fiind dar în afară de discuție, un lucru rămâne de cercetat: o prefacere înăuntru, așa cum o reclamă trebuințele acestui popor, și mai ales destinele lui, în chipul în care e în drept să le întrevadă, este ea cu putință în cadrul strîmt și rigid al Constituțiunii actuale? Eu cred că nu! O spunea Nicolae Titulescu în perioada interbelică.
Încă de actualitate. La lucru! Îndemn titulescian.


- Citesc nuvela oarecum fantastică Sudul a argentinianului Jorge Luis Borges. Plouă. Îmi e bine. Picăturile care percuționează tabla pervazului de la balcon îmi sudează trupul de pământul suport. Ploaia îmi domolește spasmele, este singurul lucru pe care nu îl contest, simt că este normal, așa trebuie să fie.

- Blestemat cel care ,,aux choses de l’amour melat l’honnete,,?
Același lucru este valabil și pentru artă. Motivul e că arta și viața sexuală au la origine aceeași rădăcină. O iluminare din jurnalul lui Cesare Pavese garnisită cu un citat din Beaudlaire. Practica confirmă. Accept cu greu, cu toate că simt că geniul se alimentează cu potență sexuală sau nebunie. Ori, ori - altfel nu există!