te adorau când
o dragă
o proslăveai drept fiară
dezbrăcând rochița cu maci roșii de durere
si-ți amintea pentru a mia oară
întoarce-te acolo unde ai văzut
și trântește zbârci peste pleoapă
apleacă-te peste drum și ia
și lasă pofta să vină mâncând
cu bucile pline la cer să privești
să privești înapoi și să-ți amintești că acolo unde asculți
vei fi acasă și niciodată izgonită
obloane de poveste și pereți roșii și oglinzi și cât încă mai ești
o frumusețe de fată
sugrumă-n cuier și rochița și plasa și altfel nu vei fi acasă

parol
nu știu nimic despre vreun pocal
știrbit cu ură
din care să fi sorbit păcatul
și n-am alte pamente lugubre
care mi-au perforat stomacul
n-au decât
să-și numere țăndările
mamă și mamă ca la școala de vulpi
infantei încă s-adulmece puberul din ghioc
încă s-o piaptăne cu vorbe suave
și când acasă are să ceară
are să-i ceară-n zadar fără s-aducă-n simbrie niște cioburi
de la niște zarafi

am crezut că ți-ai uitat sinidisisul la vreun popas înfrigurat
căci prin ferestrele tale căprui toate anotimpurile erau iarnă
chiar și pe muntele vrăjit erau numai geruri și viscoluri
și toate năvalele de ciudă se prăvăleau peste noi
când am plecat am lăsat în urmă nopți la poalele lui
cuibăriți între troiene și gemete cât ne ținuseră puterile
când de frig și durere
când de mângâieri și plăcere

în camerele obscurității a prevalat delirul
lovind în moalele capului cu adevărul unui trăznet de vară
nu-i de mirare cum mamă și mamă leagă prietenii în subceresc
la adăpostul întunericului din adâncuri
săpând șanțuri ca niște cârtițe pe care
n-am crezut că pot fi ocnașe în muget comun
cum n-am crezut că există ceva de neiertat
la fel cum n-am văzut nici soarta
dar nu fiindcă nu există
îndurerată și deplânsă-ntru cinstirea de taină
ci prin calea și viața și adevărul și lumina și toate
dinapoi și dinainte

atâtea icnete se-mbrățișează în semn c-au fost în van
da da
a vrut să strângă-n pumnii tăi sute de cioburi
pe tine te-au fi tăiat dar pe ea nu
a refuzat fatidic să-și schimbe pielea cleioasă
de șarpe
la auzul unui acord muzical dintr-o punguță
cu nițcaiva pitaci

chiar dacă ielele îți dau rotocoale ca iasmele-n coștei
și cu horbote vor să te-nvăluie ca pe-un pricolici
dansul efemer cu nani pe cuie
cu gârboviți cu prindere cu popi cu patrie și aș mai înșira încă vreo mie
de metri de fir de păianjen rupt dintr-o altă existență
fir de praf presărat cu sorți pentru o împlinire străină
caută să mijească verosimilul unui fast de c-un neam apus
până să-i fi luat orbitorul vocea
până să fi căutat aurul în lozinci
pe când nici nu gândea la gondole cu miri
până când rugul să fi fost stins de ploi plumburii și șoapte
care plănuiau distincții peste noapte
înainte de toate acestea a mai fost ceva ca-ntre mamă
și mamă

acum că știi ce sunt frunzele cangrenate căzute pe frontul nins
și nu mai crezi că-s covor care te-așteaptă să-l simți
ia un test de sarcină și nu te mira c-a ieșit pozitiv
chiar dacă frunzișul putrezește în straturi
în tine va crește lamura și primul dintre sori
care va gânguri cast vocala dintâi

avem reale metehne
în sensul că ni le reproșăm
și sigur că ești defectă când urli ca o dementă
la viscolul care mi-a acoperit pașii prin nămeți
bineînțeles că-s lichea când te iau în brațe și nu te mai las
nici să plângi nici să râzi nici să te afunzi
dar nu știm dacă în adevăr trebuie să împlinim virtuți
să croșetăm în absurd
și acesta-i un adevărat neajuns

te-am întristat
știu și nu voiam iară
să potrivim cadranele la trecute de cinci
și să ne întoarcem și reîntoarcem
chiar și pentru a 666-a oară
la perierghia francilor dintre mamă și mamă

în 'cheiere

liniștea
nu este un ostrov la care nu se poate ajunge
este un loc firesc cu rechini și alte satane