agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1716 .



Vis cu fericire.
personale [ ]
Visul ei.

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [BogdanRaducu ]

2010-12-07  |     | 



În noaptea iernii încete și calme, cineva aștepta. Nu știa cum ajunsese acolo, probabil alesese să uite, dar nu asta conta. Strada din față era una mica și pustie, ușori fulgi se perindau prin lumina slabă a cerului de iarna scindat de stele. Trotuarul nu era foarte înzăpezit, lucru care ar fi ușurat o meditație absurdă înaintea drumului înapoi acasă.
Însă A. se opri la capătul bulevardului, stătu pe loc și își pierdu privirea către celălalt capăt al străzii care era mai frumos, dar mai întunecat. Privirea îi zbura acolo stând câteva secunde, pe când o silueta ieșea din întuneric și se opri la capătul străzii. A. știa cine e și începu să-și îndrepte pașii către capătul aleei acoperită de dale nu foarte mari, dar pe care le simțeai la atingere.
Ajunsese undeva la jumătate când silueta făcu câțiva pași în față, temători. A. grăbi pasul simțind un fel de euforie, senzație pe care nu i-o oferea nici iarna sau frigul; pe când mergea lumina difuză în care se găsea dispărea încet, necalculat, îndreptându-se spre silueta din depărtare. S-au oprit pentru câteva secunde unul în apropierea celuilalt și au început să se caute prin întunericul care îi definea și acum îi găsise pe amandoi. S-au găsit împreunându-și mâinile și s-au tras aproape. Prin pipăieli își atingeau sufletele mici și nesigure, atunci buzele lor și-au găsit locul și au rămas uniți ca androginul până când toate luminile din lume s-au aprins, iar ei au început să existe.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!