|
RADIO Agonia
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
 Texte Recomandate
■ ​Tablou cu È™ef de gară
■ Matineu
■ scrisoare neterminată pentru r.
■ Moartea nu ia tot
■ cafea la nisip cu o metaforă vie
■ izgonirea din rai
■ despre păstrarea direcÈ›iei, indiferent de invazii
■ baladă israeliană
■ ​ce nu se spune când se lasă noaptea
■ generaÈ›ia mea anacronică
■ ​poetul vs. bau-bau
■ amăruie
■ PaÈ™adine în endecasilabi (84)
■ de mult nu m-am mai jucat cu un ghemotoc de soare
■ bătrânul ioachim tânărul ioachim È™i invers
■ ​recviem pentru o inutilitate lascivă străpunsă de neobositul trident al lui neptun
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop

Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
ecou suspendat personale [ Gânduri ]
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Luna Tudor [Luna Tudor ]
2011-02-26
| |
iarna, un strigăt fără nevoia unui ecou. râdea.
iar timpul, o gură flămândă de tot, ne mușca,
m-am ascuns cât mai bine, cât mai adânc
peste mine creștea din cer în pâmănt
peste mine venea răscolindu-se-n loc,
singurul om cu un singur noroc
de-a mușca și mai mult și mai plin mai din nou
din iarna cu urlet fără ecou.
zăpada viscolită doar ea suspenda.
și timpul doar el ocolea.
pe singurul om care doar el nu râdea.
|
|
|
|