atâta de pustie de rece și de rea
mi te-a ascuns adânc în suflet
nefericirea mea fără de stea
încerc să te adun din insomnii

mă vezi cât sunt de singur fără tine
te recreez mereu din miile de jurăminte
ce ne-au uitat legați eternizând iubirea
și-aici și-n cer și dincolo de viață

azi strălucești ascuns pe-altă orbită
iubire albă pură printre îngeri
în graba ta să pleci mi-ai luat lumina
de-atunci orbecăiesc pierdut în întuneric

te rog nu mai fugi și nu te-ascunde
mai putem doar să sperăm împreună
eu visând ce n-a fost în amintirile tale
tu dormitând ce-o fi insomniile mele...
și vom trăi!