întreagă această liniște
care ne umple cuvintele ca pe o bucătărie
o aromă de mirt
a devenit subiectul preferat
al divagațiilor noastre
în eter
și la urma urmei
când am fost noi doi
altundeva decât acolo?

de două ori cred
sau poate o singură dată
te-am ținut în brațe
niciodată nu am recunoscut nimic
niciunul
ca într-un fel numai al nostru de
război al lui murphy
purtat exclusiv pe criterii
de genetică negativă
nimic nu ne-a fost hărăzit deci...

în afară poate de musculițele cu ochii roșii
sau verzi pe care să le disecâm
sau câinele mort căruia pavlov mort și el îi aduce
pănă în ziua de azi ceva de mâncare pentru că
nimeni nu a înțeles ca pavlov
chiar se îndrăgostise de obiectul experimentului său

și această liniște bizară
care, dacă m-ai întreba
ți-aș spune cu toată sinceritatea
unui pavlov îndrăgostit
că nu prevestestește nicio furtună

cel mult o lansare