agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1849 .



Alb, orasul
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [ShadowX ]

2011-07-01  |     | 



Orașul: alb pe alb, fuioare de fum risipindu-se alene în calmul dimineții. Ninge potolit, aproape invizibil, cu fulgi mărunți și aspri ca grăunțele de nisip. În largul Mării Nordului, curentul Golfului și-a luat vacanță și s-a retras spre Kalaallit Nunaat — Grønland, odată verde, azi giuvaer de gheață. De fapt, oceanului nu-i pasă cum se cheamă insula căreia îi încălzește acum țărmurile ca pe vremurile apuse ale lui Erik cel Roșu. De fapt, oceanului nu-i pasă câtuși de puțin.

Alb. Vecinii mei batavi, înfofoliți ca pentru expediție, își curăță trotuarele cu gesturi aproape vesele, de copii puși pe șotii. Zâmbesc și mă salută. La mulți ani. Beste Wensen. E frig în Olanda la minus patru grade. Îmi amintesc de alte ierni, cu troiene mai înalte decât ochii mei de copil, ierni cu Crivăț și ger și foc de lemne în sobă, și îi salut la rându-mi. Beste Wensen. Cele mai bune dorințe. Pentru noi toți.

E liniștit orașul, tăcut sub două palme de zăpadă, uimit pesemne de această iarnă neașteptată și străină, o imigrantă rusoaică trecută de prima tinerețe, cu un zâmbet șmecheresc și ochi albaștri-oțelii. Copii gălăgioși, cu zulufi blonzi își încearcă patinele pe canalele înghețate bocnă peste noapte, sub privirile îngăduitoare ale părinților. Doi oameni de zăpadă cu priviri agere și nas de morcov stau strajă intrării în parc. Este voie?

De rătăcit ne-am rătăcit cu toții în această nouă, neașteptată Narnie. Puțini dintre noi însă ne dorim să nu găsim drumul înapoi – sau cel puțin nu încă. Mai lasă-ne un pic afară, mamă, nu e întuneric încă și ne jucăm așa de frumos… Luminile orașului se aprind una câte una, umbre galbene plutind pe albastrul zăpezii înserate. Închid ochii și gust în vântul iernii miresmele zăpezii de-altădată.



Utrecht, 10 ianuarie 2010

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!