Auzi, Arcibaldule, niște femele occidentalizate rău de tot, trecute prin viață și prin toate-nchipuirile vieților noastre prezente și trecute, trecură și prin closetele bărbătești din România, constatând că bărbații mai scapă picături de pișat pe lângă scaun, numai că uitară să spună că, ele, după ce se ridică de pe scaunul budei, chiar dacă trag apa, nici prin cap nu le trece să coboare capacul... Pute ca dracu, din pricină că așa sunt construite chestiile alea de evacuare – pentru informații suplimentare accesați: www. capace.closet.woman.a.female.woman@...
Auzi bă-mi zise Arcibald, de parcă era procuror: când Udrea asta o să apară fără chiloței eu nu numai că-mi voi tăia limba, ba nici nu voi mai face trafic de influență mediatică la DNA și ANI, însă voi readuce corupționalitatea toxică-n prim plan. Ei bine, n-o să ai evenimente erotiere, chiar dacă unele te ucid și pe... nisipurile de aur.
Nie! (i-am zis), apoi i-am mai spus că asta-i viața, după care m-am dus să-mi reabilitarizez spermic locuința, pentru că acum nu ne mai cad în cap corcodelele, ci ne papă corcodilii scăpați de sub controlul autorităților încuruptibile.
Arcibald, probabil aflat în plin conflict de personalitate, mi-a sugerat că numai speranța are ceva acut, dat fiind că disperarea-i categorică, precum e privitu-n oglindă!
I-am sugerat, și eu, cum că minunile nu sunt o simplă impresie, adică nu sunt precum mormintele... praf, pulbere ori pământ fatal.