Zâmbeai( cred). Știam că ești tu( dar păreai diferit). Timpul trecuse prin tine și-ți pictase pe obraji, umbre.
Þi-am sărutat fruntea. Ai întors capul, ca o adiere.
Îmi doream să te îmbrățișez dar am simțit un fel de vânt care bătea, între noi, aiurea.
Îmi simțeam inima, după ani. Atunci nu aveam aceste senzații. Acum mă bântuiau și mă scuturau de singurătate. O clipă, doar…
Nu știu dacă de teama c-am descoperit că nu mai ești( sau de frica de mine), am alergat pe-un pod alb și gracil, peste marea albastră, auzindu-ți, în urmă, pașii amestecați cu valurile.
Podul se balansa și-i vedeam capătul pe celălalt mal(!!)
Vroiam să sar pe țărm dar de fiecare dată podul își schimba inserția iar tu întindeai mâinile să mă prinzi.
Părul îți creștea sub ochii mei, amestecându-se cu valurile…
M-am trezit. Picăturile de transpirație aveau parfum de mare iar pielea era verde, ca algele.
Te-am văzut în oglindă. Zâmbeai( cred). Dar pașii ți-i auzeam în urmă. Þi-am mângâiat obrazul flu și din degete s-a ivit un abur.
Pe umărul meu drept țipa un albatros…

26.08.2011, Sadova

Ileana Popescu Bâldea