anotimpuri obișnuite nu simțeam frigul

ceai cu biscuiți povești câte și mai câte anotimpuri

din senin clanțăneam cu gustul de lut searbăd lipit de gingii

o cruce de lapte gheață și flori de sticlă creșteau pe groapa mea

pământul bunicii mirosea a mit și a fluturi de marmură


& dincoace îmi amintesc durerea

mă făcea să arăt ca dracu' &


în potcoava zăcământului ursitoare străine de om dănțuiau un zorba

& să mor n-aș vrea dar nici așa