agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 929 .



Obrajii copiilor mei vor mirosi a musetel
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [nimfeta ]

2011-11-01  |     | 



http://www.youtube.com/watch?v=VBhGC5jpuXo

Cândva știa să zâmbească fără a-și toci coatele-n spătar și căușul palmelor în bărbie.
Aduna grimase,mustăceli,rânjete neinspirate și le pocnea între buze.
Scoicile, per(sif)late,se rușinau atunci cu-așa podoabe serbede și se-ngropau singure de vii...sau,bunăoară,de nu veneai! Nu puteau concura gurii slobozite-n fericire,vezi bine.
Își purta pana și sufletul pe dinafară în serile de după ploaie.
Să prindă miros de țărână primenită,
de grâne rumene,
de plopi zgribuliti
si lună amară.


Mai apoi,gena zâmbetului a dat bir cu fugiții.

Acum o sperie formele și cuvântul iar ploaia curge de jos în sus.
Uscată mereu,EA nu-și mai crapă obrajii-n zâmbet.
EA își duce scoțidușii pe la alte scorburi,bate în ușă și fuge.
EA nu a fost niciodată eroină,
salomee,
madonă.
Iși plămădește copii din flori.
din frunze,mătasea broaștei,știuleți de porumb...
...și-i împletește c-o stea.
De aceea pântecele ei arde în noptile senine.
Și toarce de jur imprejur maternități puhave
cât să-i țină de cald,
de vis,
de soartă.


EA-și calcă trecutul în picioare.
Îl stropește apoi cu apă vie,apă moartă,
Cu lacrima mielului sacrificat,
Îl stoarce anevoios în lăuntru-i stafidit
și pielea n-o mai strânge de-acum.
Își pune pantofii cei noi și grăbește pasul.
Să o roadă pe la călcâie,
pe la degetul mic,
Să-i deformeze mersul,
calapodul,
avântul.
Să-i fie chin drumul spre viitor.
Și înapoi.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!