era imposibil să țin pasul cu roata vieții împlineam
treizecișișase. întâmplător o rudă îndepărtată renunța la aglomerație
oferind cheia unui A8. n-am refuzat-o (nici A4 nu dezamăgea). abia
închipuit torsul motorului pe autostrada către o insulă plină de ghiocuri.
îmi scăldam ochii într-o lagună ori de câte ori mă depășeau vitezomanii.
spuneam vrăji vrăjit vedeam mulți cu jeepuri. îi opreau oamenii legii. se scuzau ei și
acceptau amenda ca pe ceva ilegal.

în față erau doi sânge din sângele ei aproape
furioși de-atâtea trageri pe dreapta și
întoarceri ale girofarului.
(de fapt nu știau ce se petrecea)

ea zicea că pot crea prieteni de zăpadă
dar că nu-s urâți.

priveam afirmativ

oglinda avea farmecul ei tablou pe celălalt perete. în el săreau iguane un pic prea verzi. tăiau pânza în clipe
dincolo era un păianjen gigant extrem de veninos. un păianjen cu fulger.
o mamă fusese capturată în timp ce fiicele se jucau de-a mama în frunzăriș.
era o vreme de îngrijit năluci.

între ziduri creșteau iriși maci și albăstrele.
îmi pipăiam pleoapele pierdusem ceva
în sacul lui moș gerilă.