nu să găsesc am imaginat creierul cosmosului
ci să scap de întrebare câteva nopți măcar
știința natură să dăruiesc
unul tot odată să se adune la fix
aș fi putut să nu greșesc printre atâtea exactități
printre atâtea împărțiri de spirală pe un râu
cu ochi cu buze cu obraji
portocală pe nava lui yang

de pe hipodromul cât o insulă fugit-au orbii
ampretele lor se cunoșteau aidoma unor jochei
care se antrenaseră pe aceeași cai
sărind la probe de echitație și ce a mai fost
după nărav
amprentele lor se-ncălecau