mi-ai spus niarne să adopt
un ton mai optimist iar eu știu
că singura vorbă îndurerată împunsă
de înțepăturile mulțimii am aruncat-o
lângă scuarul cu tandafiri sălbatici
de atunci ori de câte ori se zbat ca un joc
sălbatic vocalele-ntre ele rămân fără
oxigen prin vena cavă nu mai gâlgâie
sângele ci curge lent ca timpul accelerându-mi
doar pulsul nu-s vinovată de rostire mincinoasă
dacă din înțelesul ce-mi stăpânește
deopotrivă știutul și neștiutul prezumțiile
umplu paharul niciuna n-are glas de căință
și orice inflexiune sonoră mă duce cu gândul
că nimic nu este ce pare


29 ianuarie 2012