agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1055 .



dream life
personale [ ]
(tatălui meu)

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Sayyadina ]

2012-02-20  |     | 




cei plecați stau bine prinși de mine
prin inele fotografii tot felul de șoapte și umbre
le las colcăiala suprafețelor și
mă fragmentez, mă închid în rafturi adânci și-mi așez zâmbetul deasupra
ca pe un ultim trofeu
și-n imensitatea râsului meu
lumea se umple
soarele strălucește mai tare decât cea mai revalorizată monedă
închid ochii iubesc devin tolerantă
și atunci apare visul realității
cutiile încep să tremure mușchii să tremure
amintirile se umflă pocnesc
morții ies din fotografii
rup cu firele degetelor banda memoriei recente și
intră cu pași tiptiliți în dimensiunile unor lumi ce le credeam doar ale mele
ca atunci când eram copil și jucăriile îmi erau un fel de prelungiri ale mâinilor
până mi le lua altul –
atunci a început lupta
dar nu vreau să mai lupt știu că de fapt nu sunt nici învingătoare nici învinsă
nimic nu-i al meu și nu am de ce să mă agăț
cum nimeni de fapt nu are și tocmai asta-i fericirea –
eu, cei veniți, cei plecați într-un du-te-vino amețitor
nu putem decât să alunecăm
unii pe lângă alții unii prin alții și rămân urme
infinitezimale
simțite în plex ca uriași pumni de lumină sau păcură
deschid ochii dar visul rămâne lipit de creier
mă bag sub robinet și
apele încep să vuiască în mine
într-un vârtej surpător care în afară ia formă de zâmbet
și așa umblu
cu o nișă aurie în stomac și zâmbete care acoperă clocotul
până scad sfârâi și plec
iar focul rămâne singura ușă întredeschisă
prin care ceilalți nu pot trece altfel
decât mai curați cu o înțelegere
mai buni cu o inimă
mai strălucitori cu o viață







.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!