Lupta noastră nu va fi în zadar.
Astăzi, Luni 04-06-2012
“Ci aceasta este ce s-a spus prin proorocul Ioil: Iar în zilele de pe urmă, zice Domnul, voi turna din Duhul Meu peste tot trupul și fiii voștri și fiicele voastre vor prooroci și cei mai tineri ai voștri vor vedea vedenii și bătrânii voștri vise vor visa.
Însă și peste slugile Mele și peste slujnicele Mele voi turna în acele zile, din Duhul Meu și vor prooroci. Și minuni voi face sus în cer și jos pe pământ semne : sânge foc și fumegare de fum. Soarele se va schimba în întuneric și luna în sânge, înainte de a veni Ziua Domnului cea mare și strălucită”. (Fapte 2-16...20).
* * *
Timpul nostru de astăzi, se desfășoară în ritmul evenimentelor apocaliptice. Mesajul transmis de Domnul Iisus și marele Semn Divin “UȘA” care a stat deschisă pe cerul României noastre circa un sfert de ceas, ce ar trebui să reprezinte un interes fundamental pentru acest popor, iată este mutilat, este redus la tăcere! Nu a produs niciun efect asupra mentalității românilor noștri, nu a picurat în sufletele lor nici cea mai mică schimbare, nicio recunoștință sau o jertfă de mulțumire adusă Proniei Divinități!!...
Sfârtecată sufletește, îmi spuneam mie însumi, că cununa va fi pregătită numai pentru acei care cunosc Glasul Stăpânului lor și vin după El și prin sfințita “naștere din nou” să intrăm în dumnezeire, dar nu avem capacitatea de a intra în comuniune cu Harul Ceresc... Cei sceptici, cei îndoielnici, ignoranții, împietriți cu inima, o să fie lăsați să-și urmeze calea lor cu importantele lor decizii. Eu nu am ascuns Lumina sub obroc și prin iluminarea Duhului Sfânt, omenirea nu duce lipsă de informații, și de aceea, îmi vine să cred, că Dumnezeu ne-a părăsit! În final, cred, că omenirea numai printr-o cruntă înfometare mai poate ocoli prăpastia din fața ochilor ei. Dar, iată, azi, Luni 04-06-2012, Pogorârea Duhului Sfânt, Dumnezeu a ținut să mă contrazică. El vrea să dea dovadă de prea multa lui bunătate, milostivire și prin inegalabila Lucrare a Duhului, ce aparține mereu prezentului vrând să ne spună : “Voi fi cu voi, până la sfârșitul veacurilor”. E paradoxal și cutremurător când e să vrea Duhul Dumnezeiesc ca să conștientizăm noi Divina Sa Lucrare:
Deci, Pogorârea Duhului Sfânt!... Ziua era spre sfârșite, se înopta deabinelea, soarele căzuse de pe mal, ieșisem din casă, mergând cu lacătul în mână spre poartă, să închid plasa de gard de la Sfânta Troiță. Noaptea întotdeauna este astfel asigurată. Am închis... În acel moment pe strada de la Apus de casa mea, venea grăbită o vecină, Sanda Iordache. Mă întorc cu fața către ea și o aud explicându-mi, supărată: “Lăptăreasa mea, încă n-a muls vaca! Ce să fac... să stau lângă ea?... Mă duc, că am trabă, o să mă întorc puțin mai târziu!...” Eu nu i-am dat niciun răspuns. Poziționată cu fața spre ea și totodată spre asfințit, am rămas încremenită, copleșită de frumosul peisaj de pe Cer, ce se desfășura în fața ochilor mei. Privi-i atentă Asfințitul, Soarele nu se mai vedea pe cer, dar spre mirare un nor mic roșu, ca focul, ardea ca o flacără vie. Și să fi vrut să ignor, nu mai puteam întoarce privirea de la minunata și atât de impresionanta îmagine ce cuprindea tot Cerul. Privesc lung și o sfătuiesc și pe vecina mea să se întoarcă cu fața și să admire Frumusețea Cerească, ce nu se mai văzuse niciodată și nici nu putea fi văzută prea mult timp. Era mai mult decât clară. Acel foc viu din străfundul Asfințitului, emana o rază, o undă, un vânt, o dâră vânăt-albastru închis, și care aceasta urca până deasupra capului meu. Mă uit lung, mă îndoi puțin pe spate și văd că raza totuși mergea și mai departe. Mă răsucesc cu fața spre Răsărit, Raza tăia cerul în două, ajungând de la Aspințit până în străfundul Răsăritului.
Mă întorc iar cu fața spre asfințit, impresionant; în dreapta mea cum priveam spre asfințit, jumătatea de cer era senin, de un albastru fără pic de nor, iar în stânga mea, cealaltă jumătate de cer era acoperit de o pâclă deasă, o perdea galbenă aurie. Uluitor!!!... Nu reușeam să-mi mai desprind privirea de pe Cer, dar vecina mea căzuse în extaz. Emoțiile o aruncau într-o stare de teamă și un fior îi umbllau prin tot corpul: “Stai și savurează în tăcere sublima frumusețe ce ne oferă azi cerul. Mulți ar dori să vadă cu ochii lor ceea ce vedem noi, acum!” i-am zis eu, dar ea explicându-mi că îi este foarte frică, îmi arătâ, că pielea de pe mâinele ei goale se făcu ca pielea de pe găină și ca un copil fugii acasă ca să se simtă mai în siguranță. Aproape că starea ei emțională și nici părerea ei, nu mă afectau cu nimic. Nu mă afecta nici neputința ei de a descoperi mai întâi, pe Cel ce stă ascuns în spatele acestei misterioase imagini de nedescris în cuvinte...
Ea a plecat acasă, eu am rămas neclintită, de ce să simt teamă, fior?!... De Dumnezeu să fug?!... Unde?!!... El e bucuria mea interioară... fericirea ce dă peste margini! Contemplu încontinuare fenomenul, ce văzut prin prizma ochilor mei, nu era o simplă întâmplare, nu era un peisaj pictat de mână omenească, ci era Lucrarea Duhului lui Dumnezeu, care voia să ne împărtășească un eveniment foarte important și de o rară frumusețe!
Era Pogorârea Duhului Sfânt care s-a coborât peste țara aceasta așa cum s-a pogorât peste cei 12 Apostoli și nu numai... ci Lucrarea Duhului a coborât din înalturi în limbi de foc și i-a umplut de Duh Sfânt și pe toți binecredincioșii de lângă cei 12 Apostoli. Prezența și Lucrarea Duhului Sfânt vine acum, spre a consimții Planul lui Dumnezeu.
Pentru mine are aceeași însemnătate pe care am considerat-o și despre Marele Semn Divin “Ușa” venit din Planul de viitor al Celui Prea Înalt Dumnezeu, asupra omenirii, și pentru cine nu a auzit sau nu a citit cartea a cărui autor sunt: “IESITI DIN EA, POPORUL MEU!” acestea stau scrise la sfârșitul cărții, pag. 257.
Și acum ca și atunci, priveam lung Cerul urmărind Raza ce vibra ca o undă de curent... un gri vânăt în mișcare mult mai închisă decat seninul. Lungimea atingea Răsăritul, dar lățimea arăta de circa de 1 metru și care trecea exact pe deasupra capului meu. Distanța de la Apus până la mine era egală cu distanța de la Răsărit până deasupra mea. Jumătatea cealaltă de cer senin, era egală cu cealaltă jumătate de cer cenușiu. Mă obliga să mă învârtesc în loc, măsurând Cerul, când de la Asfințit până deasupra capului meu, când de la Răsărit, tot până deasupra capului meu și le găseam egale. Începeau să mi se limpezească gândurile, să mi se deschidă mintea, înțelegând, că parcă eram un țăruș înfipt la jumătatea axei Pământului. Oare România este buricul pământului?!... Doamne, în orice parte mă uit văd numai părți egale... Nu sunt un om de știința, dar socot că e o mare Taină aceasta și cu certitudine că și Ușa a dezvăluit tot o Mare Taină, nouă păcătoșilor români, dar și acest Mare Semn, oare, nu s-ar cuveni dezlegat de oameni competenți ca să mai transmitem încă odată poporului lui Dumnezeu, că este rugat să iasă din mocirla fărădelegilor și să se pregătească, curățat, spălat și albit de toate mizeriile acestea pământești și să intre în armonie cu Pronia Cerească de unde curge tot binele și frumosul veșnic după care trebuie să tindem cu toții?!!...
Mă tot învârt în jurul meu cu credința vie, că Cerul e încă în armonie cu pământul. Absorb în suflet meu, toată BUCURIA Cerească. Pare că mă satură la fel ca mana căzută
peste “Poporul Ales” ce mergea prin pustie.
Iată, din nou susțin că România este înaintea lui Dumnezeu “Poporul Ales”și sunt îndatorată să-i conștientizez pe prietenii mei, binecredincioșii mei frați români, care trec prin mari și grele încercări și necazuri, oare nu suntem datori să găsim cu toții o explicație acestui mare Semn ?!... Această rază care vibra ca un curent, ca o undă, și care se descoperă nouă a fi Duhul Sfânt, în curând, tot așa va să despartă lumea în două într-o clipeală de ochi, și ne va alege dintre cei răi, ne va tranzborda pe Noul Ierusalim, așa cum ne-a promis Domnul nostru... - Dumnezeul Cerului și al Pământului.
Să lăsăm timpul să hotărască însemnătatea acestor cutremurătoare evenimente, dar să medităm cu toții la acestea, cât încă nu va fi “Prea Târziu”.

* * *
Rugăciune :
Mă închin Tie, Preasfântă Treime, Care ești o Ființă de viață făcătoare și nedespărțită : Părinte și Fiule și Duhule Sfinte ; cred întru Tine și Te mărturisesc și Te slăvesc; îți multumesc și Te laud, Te cinstesc, Te preaînalț și Te rog: Miluiește-mă pe mine, nevrednicul robul Tău, pe rudele mele, pe toți prietenii mei și pe toți binecredincioșii Tăi creștini, pentru sfânt numele Tău. +AMIN. Elisabeta Brănoiu.