1. de la fereastra mea
Infinitul se vede aproape

clipa lungă
stă să facă-n mine luncă

de jur împrejur
un nou contur
pentru tiparul tău de fumător de pipă

un pescăruș ciudat
într-o singură aripă
zboară
a doua oară

mai tac
sau zic
și din nimic
chiar crește pipirig
din floarea lui
o păpădie cu pălărie
face umbră lui i
și ție

talanții tăi sunt peste o mie

2. izvoru-și face o cărare
pe care tu
precum un zeu
cobori spre muritorul Eu
sămânța bobului de grâu

3. cred că tu ești cel mai adevărat interlocutor
și mai stabil
ai introdus proprietățile de permanență
ai descoperit tainele portativului
introducând celebrele-ți canoane
care-ți poartă numele
unde cântecul s-a oprit
pe partitură

tu știi mai bine ca ceilalți
că sunt poet în știință
că-n ordinea mea
e loc de hazard
pe rol secund

4. te las puțin singur
ajungi la râu
apoi la fluviu
și când se simte Infinitul
o deltă-ți faci
și curgi încet
iar când ai apă pentru nuferi
în împlinirea asta
suferi

5. Pe diferite paliere, cu miraculoase întâlniri, în vecinătatea conului pozitiv, matematic, am găsit corespondentul poetic între “unu”, “multiplu” și “fracție”, iar cu sămânța unității imaginare, am dat drumul la bila albastră-ntr-o permanență în care Voiajul continuă. Portativul, cântecul și lătratul de câine sunt vectorii unui spațiu în care din dragostea țărmului cu insula din vecinătate s-a născut peninsularul Tymp, rodador.




Constanța, 3 julie, 2012-07-03
(Scrisori de Julie
accentul de azi http://www.perspectivesofnewmusic.org/Rahn.pdf)