agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-09-28 | |
iubirea noastră a-nceput înaintea noastră
noi ne-am găsit ceva mai târziu (târziu fiind un devreme irosit) prima zi: am consumat-o în trei – eu, tu și mărul intact a doua zi: eu, oarecum tu și mărul intact a treia zi: eu ghiftuit și ...mărul intact – mega-iubirii mele îi deveniseși Detaliu a patra zi: un Detaliu pierdut în alt Detaliu și mărul, desigur, intact (unul dintre cititori dă să-ntrebe: ,,dar șarpele?’’) - unde ați văzut dumneavoastră șarpe mâncând mere? a cincia zi: un Detaliu întrebă celălalt Detaliu: ,,de ce s-a ofilit trandafirul pe care mi l-ai adus la (a câta!) întâlnire?’’ răspuns: ,,am senzația că nu mi-ai înapoiat cardul și că măsori iubirea în zile/shoping’’ – mărul impasibil..., da, intact a șasea zi: (alt cititor – sau același, totuna: ,,zi-le dom’le să-l ia naibii odată mărul ăla și să-l mănânce, că-mi stă pe suflet!’’) hm, zic: ,,de asta-ți simți inima la gât?’’ mărul (și nu știu dacă al Discordiei, încă nu-și revendicase drepturile) ședea tolănit rotund în iarbă – umbra lui... tot măr Detaliile: la serviciu-acasă, la serviciu-acasă... apoi își scrobeau nostalgia (unui Eu și unui Tu) a celor dintâi trei zile a șaptea zi: jurată odihnei, (luați aminte), un șarpe trezit în cearta acestor două Detalii de la etajul trei, le induse o poftă nebună de mere și... ia-l de unde nu-i... (sau Detaliile orbise), orbecăind buimaci se-nvârteau în jurul lui sau al zilei, care era jurată odihnei, (doar v-am spus să luați aminte!...) târziu, fiind un devreme irosit, ne-am trezit: Eu și Tu privindu-ne în oglinda greșită - mă arăta istovit, pe tine îmbătrânită, mă-ndemnai, luându-mă de braț: ,,hai, lasă-le-ncolo de mere, acum ți-ai găsit, nici nu mai ai dinți’’ și-aceasta a fost ziua fără mâine cineva a scrijelit un epitaf pe crucile noastre, zice așa: ,,mâncați mărul vieții, dacă tot l-ați luat, mâncați-l până la cotor, cu tot cu coajă și viermi uneori, altfel, deveniți Detalii unui decor inutil zilelor voastre din ce în ce mai puține, prefaceți-vă răul în bine, viața-i doar un fitil aprins nu întotdeauna doar la un capăt – ici-colo arde, mocnește... și nicio oglindă n-are memorie tot ce-a fost văzut s-a scurs aici, sub crucile astea, unde un Eu, un Tu am avut un măr și... nu
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate