agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1157 .



apocalips
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [valu ]

2012-09-29  |     | 



se simulează totul
n-a rămas nimic viu
lumea nu mai există demult
întregul acesta păstos e artificial
vrajbe dulci, iubiri solubile
decoruri năluci – ambalajele unui ego
rotund, dar nu perfect
norma normalului este indusă-impusă
firească nu mai e nici măcar Moartea
Moartea e o clonă: cosmetice, neoane, cortine
bănui că până și nașterea
nu-i decât un joc de oglinzi
Mestecăm iluzii-spray, bem fum-spray
înveșmântați în umbre pestrițe
orice credință, orice gest de artă pură,
orice idee, axiomă, toate sunt aruncate
la bursă
să facă de clovni Zeului Ban
ultimul poet a plecat acum câteva secole
să culeagă stele, ca pe flori,
și să le închidă-n ierbare
(că nu se știe…)
ultimul nebun altruist face pe ascetul
cu inelul lui saturn pe deget
deget îndreptat acuzator în jos – și încă se roagă
lehamitea, lenea, au fost abolite
toți simulează muncile
fără ca măcar unul să asude
interesul este de-acum instinct
galaxia se prăvale
într-un soi de mega-ecran
gâfâie de spaime proaspete
dar tot virtuale
și totuși
umblă vorba că
lumea trece într-o altă dimensiune
unde zeul ban se va înghiți pe sine ca un șarpe,
fiecare normă a normalului va fi croită din firesc-uri
și se va naște iarăși lumină vie
toate vor țâșni dintr-o carte ( – singura:
Jupiter cu ierbarul pe brațe lent
dă filă cu filă)
virtualul și ceea ce este cu adevărat realul
se vor contopi într-unul
duhul cu trupul, vom avea suflet de-a-ntregul
vom avea suflet până și în unghii
în păr, degete, pleoape… și atunci
dimensiunea următoare, privită ca o stație,
se va numi iubire – îți dai seama?…


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!