După cum vedem, an de an, Maica noastră Parascheva, împreună și cu alți Sfinți din Biserici și Mănăstiri, unde Moaștele lor veghează la mântuirea sufletelor noastre, iată, reușesc mereu să ne cheme, să ne pregătească pentru a putea intra pe Poarta Raiului, fie unii dintre noi, mai mult sau mai puțin păcătoși.
In Tes. Vechi se duceau la Templul din Ierusalim, două turturele sau un miel, drept jertfă pentru iertarea pacatelor. Această “Chemare” constituie o verificare a ostenelilor noastre personale și nu puține... Dumnezeu ne iubește, dar a văzut că și noi, ne-am amestecat cu păgânii și e o amestecătură pe toată Planeta, circa 5000 de credințe. Deci, dezamăgire! Dumnezeu nu ne mai poate opri din drumul pe care tot ne afândam și nu suntem conștienți de viața de dincolo, că ne-am putea petrece veșnicia in chinurile Gheenei. Pentru aceasta, Dumnezeu nu ar fi de condamnat, că nu ne ne-a avrtizat!!!... ci noi ingropăm TALANTUl cu atâta ignoranță și nepăsare.

In trenul de Ploiești-Iași, Sâmbătă, 13- Oct. 2012, orele 12,45 de minute, m-am urcat și eu împreună cu mai multe credincioase, bunele mele prietene.
Am ajuns la orele 19,00 seara, în Gara-Iași, cu speranța că vom ajunge lângă racla Sfintei, dis-de-dimineață, în timpul slubei, unde a fost oficiată de Marii Prelați ai Bisericii noastre, împreună cu alți invitați.
Atât de frumos, atât de îmbietor și dumnezeiesc, ne-am zis noi, dar ca să se întâmple aceasta, ne trebuia un număr de ordine lipit pe spatele fiecăruia dintre noi, ca să reușim a parcurge acest canon cu respect și cu disciplină. Ne-am zis de fiecare dată: “sunt mai tineri, nu au răbdare, plus că mai erau și mame cu copii în brațe, dar inexplicabil, parcă toți laolaltă, nu voiau să primescă și canonul, ci fără pic de recunoștință, să se reîntoarcă, cât mai repede pe drumul pe care a venit și dacă e posibil, și cu brațul plin de daruri revărsate de Maica Parascheva.
Se făcu dimineață și abia eram la jumătatea drumului, la cei 8km, care eram nevoite să-i parcurgem. Trebuie să fi tare ca o stâncă, m-am adresat eu prietenelor mele. “Da! dar nu ne descurajăm, mergem înainte, Sfânta ne așteptă”, mi-au răspuns ele cu sinceritate, convinse că nu vom ceda cu niciun preț.
Da, dragele mele, cred că ni se potrivește versetul din Scripturi: “Cine sapă și însămânțează cu lacrimi, va culege znopii cu bucurie!“ Obosisem, parcă străbătusem valurile repezi și atât de înfuriate ale unui ocean, și încă nu ajunsesem la mal.
Cu siguranță, Sfânta, ne-a auzit! Se oprește lângă noi o mașină mică, se deschide porbagajul. Vin, spre noi, câteva persoane cu un pachețel, 4 sarmăluțe într-un mic suport și o felie de pâine și de cozonac, coca-cola, alte sucuri, și ceai. La puțin timp, mai oprește o altă mașină, de data aceasta 2 ardei umpluți, un semviș, un măr, și o batistă lângă o lumănare. O minune… ne-am zis, noi!… Aceasta a fost minunea Maicii Parascheva. Mâncarea s-a ajuns pe o distanță mult mai mare. Nu lipsea nici vinul, tot din partea oamenilor milostivi. O doamnă mai în vârstă, chiar a insistat să gust și eu, întinzându-mi puțin, într-un păhărel de unică folosință. Cum să refuzi!... vinul arăta negru și plin de energie?... Însă, un domn Jandarm veni din spate și cu zâmbetul pe buze, mă întrebă “ bun coca-cola?” Daaaa!... îi răspund eu cu inima veselă... Bun, dar, nu e coca-cola, e vin, vreți să gustați?... Râzând cu toata gura a afirmat pe un ton cald și prietenos : “Mi-a plăcut... ați fost sinceră ! Știam că e vin, tocmai de aceea m-am legat de dvs.” Atmosfera din jurul nostru, acum, nu mai părea artificială, eram toți cu inimle mult mai optimiste… căpătaserăm puțină energie… am reușit să întreținem și discuții, despre problemele noastre, pe tema credinței, despre Dumnezeu. Din dreapta și din stânga se auzeau păreri mai mult sau mai puțin bune… multi, deși tineri își aprinseseră țigarea și fără mustrări de conștiință, repeta “nu pot”. Domnul Jandarm nu se mai îndura să se despartă de langă noi și deși merseseră pe lângă noi, o bucată de drum ceva mai mare. De fapt datorită lui s-a produs aceasta.
Din urmă, pe abuz de putere au mai apărut în spatele meu, un bărbat și 4 dame care au ținut neapărat să-și expună și ei părerile, pe tema, că toate religiile sunt bune, toate religiile sunt primite de Dumnezeu, numai că, noi ortodocșii: “de ce ne închinăm la idoli. Icoanele sunt idoli și pe acest considerent, credința noastră e falsă”. Bărbatul, foarte mândru de Dumnezeul lui, ne demonstra cu argumente, că el, e patron, are firmă, și nu se plânge de nimic, are tot ce-i trebuiește.
- Ești pocăit?... l-am întrebat eu.
- Da! mi-a răspuns.
- Aha!… da!… e clar! eu... nu am studii teologice, și totuși, sunt deschisă la orice discuție, dar vă întreb, ce căutați la Sfânta noastră?
- Așa, din curiozitate!...
- Și eu am venit, tot din curiozitate... Eu am venit la Cuvioasa, mai mult ca sa iau pulsul inimii societații in care trăim și să văd că evenimentele se desfasoară după Voia și Lucrarea Duhului lui Dumnezeu, ci nu după voia omenească.
- Dvs. de ce nu veniți să cercetați și credința noastră, calea pe care mergem noi?
- Nu vom veni niciodată ! Avem siguranța, că suntem pe calea cea bună... Bunul Dumnezeu ne-a asigurat intrarea... Deja Ușa Apocaliptică, stă deschisă, gata pentru intrare. Noi avem rădăcini puternic înfipte în seva Sfinților Martiri, a Părinților noștri de la Începuturi. Câți și care sunt martirii voștri?
- “Lăsați, nu mai ocoliți subiectul, spune-mi de ce vă închinați la idoli ”
- Cred că ați pus aceasta întrebare și altora și cunoașteți răspunsul de ce venerăm noi, Sfintele Icoane, dar nu aveți discernământ. Nu vreți să înlăturați perdeaua întunericului ce vă ține conștiința în ceață. Sfânta Icoana, nu este idol, ci este așa cum zice Sf. Scriptură: “Ale Sale dintru ale Sale!”
Icoana, e o punte de legătură intre noi și Dumnezeu..De fapt noi nu ne rugăm la icoana ca atare... ci la insăși Mântuitorul care e pictat cu evlavie.. Icoana e Evanghelia in imagini!!!!....Nu are nimic de a face cu tabloul religios.. e complet alceva.... Trebuie să ințelegi, că e o lucrare spiritualizată care nu explorează culoarea, ci insăși spiritul...ea nu are de a face nici cu desenele penibile, stil caricaturi cu teme religioase, din cărțile sectanților...astfel incât, acestea pervertesc greu.. ele insele..
Toate astea, cred că vi sau mai spus...vă mai pot spune ceea ce alții, nu v-au spus; După o lungă așteptare, la intrarea pe Porțile Raiului veți fi întâmpinați, întrebați, și îndemnați de Duhul Sfânt: “Indrăzniți, apropiați-vă cei ce ați sărutat picioarele Mântuitorului, pe pământ!”...
În fața și în mijlocul mulțimii vă va aștepta o Sf. Icoană cu portretul Mântuitorului având pe cap coroana de spini, legat la mâini și dus spre moarte. Va fi cutremurător pentru cei ce s-au rupt din ascultare. Și dacă Iisus nu și-ar fi imprimat de bună voie chipul pe năframa Veronicăi, cu siguranță, că s-ar fi pierdut credința încă din vremurile străvechi... Chiar Apostolul Luca a pictat pe Maica Domnului, încă de la Începuturi. Prin harul Sfintelor Icoane, s-au păstrat și înțeles mult mai clar, Pildele Evanghelice chiar și de cei analfabeți. Icoanele au păstrat vie, viața și patimile Mântuitorului. Te rog, intră pe această adresă:http://www.myebook.com/index.php?option=ebook&id=99371
Vei găsi postată cartea de care m-am ocupat să vadă lumina tiparului, și nu numai, ci să treacă dincolo de rafturile librariilor, în conștiințele tuturor cetățenilor noștri români. Si… privește... oare, puțin lucru este ceea ce vezi, azi, acum, aici? In Mesajul din cuprinsul cărții, ni se descoperă acestă Chemare “Ieșiți din ea, poporul Meu!” ieșiți din Cetatea Babilonului dominată de prea multe fărădelegi. Nu vedeți o lume, în goana nebună, slujind lui mamona? Să fi cel mai mare ateu din lume și te înspăimântă aceste evenimente! Domnul nostru Iisus a grăit pămantului: “Ascultă planul Meu, voi face Pământ Nou și Lume Nouă!” și lumea aceasta orbită de lăcomie, după starea materială, crede că nu va veni curând... se înșeală.
- Da, am auzit și noi, “Romănia va deveni cea mai sfântă țară, cel mai credincios popor!” Eu sunt de la Năvodari, sunt țigan de fel. Nu știm de unde au ieșit aceste vorbe, dar începe să capete contur! Poate numai datorită acestor ființe care după cum se văd... stau zile și nopți în frig, în ploaie, nedormiți, nemâncați... cu siguranță, o să se schimbe mentalitatea multora. Pentru asta am venit, ca să vedem ceea ce nu ne credea ochilor noștri. România a apucat pe drumul cel bun, dar de cartea dvs., nu am auzit!...
- Cred… cineva are tot interesul să nu se audă. să lăsăm această problemă, s-o rezolve Dumnezeu, pe bunul Său plac!
Incet, încet ne apropiam și de Minunata Catredală, de Sfintele Moște ale Maicii Parascheva. Slujba era pe terminate. În predica Preafericitului Patriarh al Cehiei și Slovaciei încheia cu ultimele cuvinte pe care abia le-am auzit de la distanță: “Să dăm mare slavă Preabunului Dumnezeu că suntem “ortodocși”, că suntem toți un singur trup, că suntem Fii ai Cerului, singura credință curată care s-a păstrat intactă de la Începuturi.
Slavă Þie Doamne, am încredințat și noi, mărturisind Adevărul, care este unul, în numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh AMIN.
Ne-am apropiat puțin de Catredală ca apoi să realizăm că defapt urma să ne îndepărtăm și mai mult, ocolind pe multe străzi, până la orele 21,00, seara de Duminecă, abia reușind să sărutăm și noi Sfănta Mână a Cuvioasei Maici. Și totuși, un drum greu, lung și anevoios, dar o putere ne-a însoțit tot timpul. Ne acoperea sub aripile Sale și ne dădea puteri nebănuite ca să rezistăm canonul ce trebuia sa ne spele, să ne curețe de tot trecutul murdar și să ne naștem din nou pentru a locui cu Domnul nostru, Iisus Hristos, în nemărginita, necuprinsa și nespusa Sa frumusețe Cerească. A Lui să-I fie Slava, Cinstea și Mărirea, AMIN.