agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 971 .



Incurabilul amant...
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Dafinul ]

2012-11-19  |     | 



lacul de sudoare
în care te credeam nimfă
se făcuse heleșteu
ca o știucă agilă și vicleană
îmi făceai masaj erotic
înghițindu-mi toate speranțele
senile puține și știrbe
cu unghii cu tot

mă înțepa cearșaful
pe care tu urma să-mi fii mireasă
în roz trandafiriu
mai mai să-mi defloreze
toate bunele intenții
nu mai puteam să te visez
așa că ți-am abuzat soarta
imaginată în crochiu bisexual
de care tu abia fugiseși
cu prezervativul neînceput
habar nu am la cine
virgină fără tampoane și goală

împiedicându-mă de mine
ca de gutuia sânului tău stâng
desculț prin cenușa iubirii
și inima adânc zdrelită
mi-am memorat tatuajul
ca și cum aș fi furat ștampila de vot
cu urna funerară cu tot
m-am smuls brusc din uitare
o harpă veche stacojită
pe care vreodată poate
un bețivan lăutar
o va picta în vorbe deocheate
pe preafrumoasa desdemona
imaginându-mă orfeu

am aruncat înciudat pe jos
tot libidoul adunat
în cămașa ta de noapte
și încurcându-mă
în vorbele-ți mieroase
din suc de floare violată
de vreun imberb de barbă-albastră
am luat-o așa năuc
strângând în palmă ortul
înspre bătăile de clopot
cu gând să prind ultimul tramvai
sau măcar dricul...

să scap de gura ursitoarei
alergam să mă ascund
disperat ca un ultim sărut
sub minciuna buzelor tale
dar încă flămând de tine
încolăcindu-mi picioarele
șarpele un paris monden
te ispitea din nou să muști
frumosul măr al discordiei
și printre dinții cariați și rari
ți se scurgeau amintirile coclite
ca rugina din metal

nu știu unde-am ajuns
și cât mai sunt din mine
dar fug... gâfâi și fug
mă tem că de s-o lumina
o să mă prindă bătrânețea la tine


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!