dansul acesta e aproape ca respirația
m-am sincronizat cu tine
între noi trenuri
plecări sosiri
lumea nu mai știe să aștepte
nu așa cum noi
suspendați în prezentul nostru continuu
ne așteptăm unul pe celălalt
dansând noaptea
când toți ceilalți pacienți dorm într-o normalitate indusă

portarul ascultă meciul la tranzistor

dacă mă opresc
aerul va deveni de nesuportat
un țipăt imens ar trezi tot spitalul
M ar crește din mine ca dintr-un pământ

să știi tu că dansul acesta ne ține în viață.