și de m-aș fi trezit
într-o altă închisoare a numelui
tot te-aș fi ales ramură
să înfloresc

aș fi înălțat aceleași trofee
pe marginea zăpezii
mi-aș fi împărțit umbra în noapte și zi
și aș fi străpuns miracolul
din fereastra deochiului
doar ca să topesc aerul dintre noi

dar tu să nu mă crezi

scriu doar poeme din rodnicia unei femei
în mintea căreia încolțește iarba
iar fericirea mea e strîmtoarea
prin care se plimbă
o pasăre de curte