mușc din carnea mamei
nu vreau să îți dau nume
te știu străin
alergi înspre copilărie
cu un steag de staniol înfipt în umăr
suflet scânteie
niciodată cu inima goală
mâinile monument de tandrețe
într-un tablou

eu nu vreau să deschid ochii
când trec prin sensul giratoriu
aleg o brățară cu aștri și un evantai
mă așez la capătul singurătății tale
și îți descompun otrava zilei
în ecuația mută a fericirii

undeva o femeie taie ramuri de portocali
cântând