MOTTO: Shall I compare thee to a summer's day? (Sonnet 18)
William Shakespeare





ochiul stâng îi spune celui drept: nu e drept să vezi
doar tu umbrirea lunatică pe obrazul ei
piciorul stâng îi spune celui drept: nu e drept să pornesc
eu întâiul și apoi, tot eu să mă împiedic în șiretul, ca din întâmplare
dezlegat ‘naintea mea, când căposul de sus e-ndrăgostit
buza de sus spune celei de jos: tu o săruți ca o ghizdea la fântână
cu lacomă beatitudine, lasă-mă măcar azi întâia
eu pot să desăvârșesc gestul ca o aripă virgină, nezburată
ventriculul stâng spune celui drept: tu ai în sânge mirarea și
un ciudat sens al justiției, parc-ai fi de acord cu zănaticul creier
ascultă, iubirea nu e curent electric, nu citi electrocardiogramele
ca pe ziarul de ieri
urmează scena hard: umărul stâng se uni cu bicepsul mâinii stângi
hei, ăștia din dreapta, lăsați-o moale stahanoviștilor, altfel
intrăm în grevă până și la… aplauze, să vă vedem atunci…
emisfera stângă salută pe cea dreaptă: neața soro, se simte un murmur jos acolo
e primăvară, nici nu s-a decis încă dintre muguri care ajunge rod –
zarva spulberă plictisul unui trup cabrat la start: au simțit o ea,
o ea totală, și acum vor să ne convingă s-o iubim plenar, habar nu au că
iubirea-i mult mai sus de noi, ce zici, le dăm un junghi proaspăt?
………………………………………………..
m-am trezit: ea se muta dintr-o parte într-alta a patului
și mă săruta cu surâsul ei, cu vederea
mă coșmărisem clopot, pendul și cumpănă unei fântâni
abia după ce m-a îmbrățișat am deschis toți ochii
pendulul suntem noi, ea tic, eu tac
ea dreapta, eu stânga
iar willy iarăși are
dreptate… reptate… eptate… ptate… tate… ate… te… e