P.S.: Ja no sóc Adam!

[P.S.: Nu mai sunt Adam!] de GABRIEL DRAGNEA, traduït del romanés al català per PERE BESSÓ


Per què m’enyore del pas antany
perdut pels jardins del Paradís?
per què sent el gust de la poma tacat
de pensaments passejats en la foscor,
mossegada sota les mirades dels àngels
com adormits en les trinxeres dels cels?
Així ha nascut el color del pecat
entre els teus llavis que mussitaven l’engany.
Per què m’enyore de la nuesa del teu cos
que només el somni me’l dibuixa trencat
nit darrere nit, com un dolç càstig
per la desobediència? On és el joc
de les mirades de diumenge a la nit
quan posavàvem nom a les flors
i coloràvem el vol de les ombres?
Retrobe la teua sorpresa en cada poma
que rep dels venedors d’il•lusions.
Així ha nascut el color del pecat
entre els teus llavis que mussitaven l’engany.
Per què m’he oblidat del pas antany
perdut pels jardins del Paradís?
Quan tornarem a banyar els nostres cossos
en la pluja de l’estiu sota els cirerers en flor?
I ara, quan t’escric, encara recull
bocins de lament i cants de perdó.

P.S.: Vull oblidar el teu perfum de poma...
i com hem paït el color del pecat
entre els teus llavis que mussitaven l’engany.
Ja no sóc Adam,
sinó tan sols un record
vagant pels jardins del Paradís.


P.S.: Nu mai sunt Adam!

De ce mi-e dor de pasul cândva
Rătăcit prin livezile Paradisului?
De ce simt gustul mărului pătat
De gânduri plimbate-n întuneric,
Mușcat sub privirile îngerilor
Parcă adormiți în tranșeele dintre ceruri?
Așa s-a născut culoarea păcatului
Între buzele tale ce șopteau amăgirea.
De ce mi-e dor de goliciunea trupului tău
Ce doar visul mi-l schițează frânt
Noapte de noapte, ca o pedeapsă dulce
Pentru neascultare? Unde este jocul
Privirilor de duminică-seara
Când puneam nume florilor
Și coloram zborul umbrelor?
Îți regăsesc mirarea în fiecare măr
Ce-l primesc de la vânzătorii de iluzii.
Așa s-a născut culoarea păcatului
Între buzele tale ce șopteau amăgirea.
De ce am uitat de pasul cândva
Rătăcit prin livezile Paradisului?
Când ne vom mai scălda trupurile
În ploile verii sub flori de cireș?
Și acum, când îți scriu, încă mai culeg
Fărâme de regret și cânturi de iertare.

P.S.: Vreau să uit mirosul tău de mere...
Și cum am născut culoarea păcatului
Între buzele tale ce șopteau amăgirea.
Nu mai sunt Adam,
Ci doar o amintire
Rătăcită prin livezile Paradisului.

Gabriel Dragnea
30 octombrie 2012