toată lumea aleargă după confort, pentru care e nevoie de cât mai mulți bani și care se câștigă din ce în ce mai greu (cinstit!). toată lumea aleargă după confort cu iluzia că aceasta este ultima ascunzătoare a fericirii. e normal ca muncind și câștigând din ce în ce mai bine, omul să și beneficieze de condiții de trai up-to-date. dar scopul, țelul vieții noastre pe această planetă care să fie oare? să mâncăm din ce în ce mai bine, să ne îmbrăcăm cu cele mai exclusiviste confecții, să avem o locuință rezidențială dar și vilă la mare, vilă la munte, să ne înconjurăm de body-guarzi, așa să vadă lumea cine suntem sau unde am ajuns?! să ne ducem la serviciu cu automobile de comandă specială sau cu elicopterul? să ne facem deplasările cu avioane personale, să ne cumpărăm câte o insulă exotică în Hawaii, să închiriem câte un apartament de lux în Dubay sau alte excentricități de genul ăsta? nu vi se pare prea puțin?
toată lumea își dorește să câștige din ce în ce mai mulți bani și să trăiască din ce în ce mai bine dar cine ne arată linia de prea-plin unde, măcar din bun simț, ar trebui să ne oprim?
fiecare om își dorește să ajungă bogat, din ce în ce mai bogat și dacă se poate cel mai bogat, zicându-și că banul poate totul dar, în realitate, lucrurile nu stau deloc așa. câți oameni cu conturile burdușite dar cu sănătatea în pioneze nu ar fi în stare să renunțe la tot ce au numai să-și recâștige sănătatea?! și mai este încă ceva: banul în esența lui înseamnă și putere și puterea co-rupe dar nu tragem nici o învățătură fositoare nouă sau copiilor noștri.
omul trebuie să se hrănească dintr-o necesitate biologică a firii dar foarte mulți dintre noi ajung, fără să-și dea seama, să mănânce numai delicatese la care nu (mai) ajunge toată lumea (sic!) – adică nu din necesitate, ci din plăcere, ceea ce echivalează cu un grav derapaj sau chiar cu căderea într-un viciu. poate dintr-o dintr-o obișnuință rău înțeleasă sau din altă cauză. o fi vorba mai mult de orgoliu sau de mai puțină înțelepciune?!
am citit zilele acestea pe internet că o tânără din Anglia și-a comandat o anume frizură la coafor după care uitându-se în oglindă, nu i–a mai plăcut. și știți ce a făcut? s-a urcat în mașină, s-a dus într-o pădure unde și-a turnat un bidon cu benzină și și-a dat foc că de-abia au mai reușit părinții să o recunoască. o alta, dându-și întâlnire cu iubitul ei într-o gară și fiind anunțată în ultimul moment că acesta nu mai vine la întâlnire, face o criză și se aruncă înaintea primului tren că asta îi era ei mai la îndemână. aici o fi fost vorba de o labilitate cronică, nedepistată și netratată la timp sau de o programare defectuoasă la „cutiuță”, la softul personal?
este îndeobște cunoscut că a mânca bine și a beneficia de confort, de cel mai înalt grad de confort dacă vreți, nu înseamnă fericire! și viața nu i s-a dat omului doar pentru atât. și vita când are ieslea plină cu fân și găleata cu apă la îndemână, mănâncă, bea, se baligă și doarme. parcă omul ar trebui să facă ceva mai mult decât atât, nu vi se pare?
ce anume în plus?
dacă tot am ajuns aici, bine este, consider eu, să ne punem întrebări, cât mai multe întrebări și să încercăm să ajungem și la răspunsul cel bun că nu este departe de noi.