dacă omul și-ar fi putut păstra turmele de-ntrebări
zămilite și-nmulțite de-a lungul timpului
toate pășunile Pământului
ar fi pline
de așteptări

Păstorul își plimbă-ntrebările
rătăcindu-le laolaltă cu temerile, care căzute-n prăpastie
care sparte de năvala fiarelor
dar Semănărul, el ce poate spune
când din bobul unei întrebări cresc alte o sută
și spicele doldora de roadă așteaptă culesul, sfărâmând hambarul liniștilor
cu preaplinul lor, învârtejind noianul întrebărilor
lepădând pleava neliniștilor
către arderea de tot

întrebările se nasc și mor după cum le e datul
căci nu tuturor le-a fost scris să cadă în pământ bun și roditor
(călcate în picioare de ignoranța celor din jur
sugrumate de trufia necunoașterii
și ucise de teamă
cele mai multe întrebări mor
fără să-și bucure trăirea cu un răspuns)...