îi dai telefon
vocea i s-a înăsprit
ești ca un motociclist din drăgaică
gonind într-o sferă de oțel
în piele apar crevase
îți dai seama că villon a murit în ea
sau a fost doar o sarcină extrauterină a timpului

zăpada e murdară nu mai sângerează înțepată de tocuri
nu știi unde ai greșit
și asta doare
poate e mai bine așa
să răzuiești ani în șir capela sixtină
ca un criminal urmele
să dispară mâinile acelea întinse
și tot ce ai simțit
odată cu ele