la Psihiatrie dimineața începe cu dezlegatul mîinilor
asistentul cu părul prins în coadă freacă încheieturile cu margarină
tatăl se dezmorțește mulțumit
numără zilele de internare obligatorii pentru pensia pe caz de boală de parcă l-ar număra pe cassius clay trimis la podea
numără zilele de internare obligatorii le coase frumos pe cearșaf bijuterie handmade
pentru puținii interesați să și-l aducă aminte
după ce-a înmulțit pîinea peștii și xanaxul fiul nu mai are nimic de făcut
decît să împartă cartele prepay cu
rugăciunea universală ca opțiune

la ora mesei întreg spitalul miroase a măruntaie
îți vine să crezi că femeile s-au adunat să curețe mațe de porc pentru chișcă
pe hol umbra unui chirurg cu halat de unică folosință discută cu umbra unei soții
de unică neputință
negociază o biopsie de parcă ar cumpăra ghebe la kilogram
umbra chirurgului zîmbește în silă în drum spre blocul operator pacientul se uită în urmă
umbra soției se transformă în calciu gluconic
în cabinetul de la subsol anatomopatologul înjură
potrivește lamela sub microscop
visează că viața lui e un zorb

(într-o parte a lumii știi că se moare atunci
cînd se pune oglinda la gură
iar aburul respirației devine scoarța unui copac
pe care necunoscuți și-au scrijelit numele
în altă parte a lumii știi că trăiești
cînd pe trupul tău prăfuit un înger analfabet scrie cu degetul
spalămă)


doar cardiacii sunt mulțumiți viața lor e o îmbrățișare continuă
nimic nu e mai sincer decît un om lipit de piept - ce tandră ecografie
îți spune că inima bate și că e singurul semn că trăiești
inima e fotografia primului fetus pe care-o primesc proaspăt îndrăgostiții de aer
pentru albumul lor de familie