my dear peter brook
zapând astă-noapte pe site-urile de la princeton
mi-am amintit cât de mult mi-am dorit
să-l fi auzit pe tagore cântând mahabharatha
sub pomul binelui din shantiniketan
ceea ce sporește cunoașterea și frumusețea adaugă
mi-am amintit cum așteptam înfrigurat videocasetele
piratate de radu de la tvr explicându-le redactorilor
ce înseamnă poeta kavy
într-un mod ciudat radu mi-a spus că
după explicația mea dată pe speaker
domnii pirați au aplaudat tovărășește călduros
ca înainte de venirea musonului în aprilie
fără prea mult chef de treabă și-au aprins o țigară
au vorbit despre noncunoaștere nonacțiune nonviolență
în ziua ce li se așeza la picioare cu pași de felină somnoroasă
fiecare a repetat sintagma divină
taci tu și lasă adevărul să vorbească pentru tine
mori tu pentru adevăr și adevărul va trăi veșnic
apoi am început să scriu istoria fiecărui cuvânt
în de șaptezeci de ori câte șapte și
lumina gonea întunericul oriunde
nu mai exista înserare metafizică
aidoma florii de lotus deschizându-se ca zefirul
oprind în depărtare taifunul o clipă de o mie de ani
am încercat să deslușesc taina cuvântului din mai multe religii
m-am împrietenit cu arameii chaldeii hitiții
și mai ales mă laud că am înțeles de ce iisus vorbea aramaica
am încercat să exersez nonacțiunea
chiar am ascuțit-o ca pe-o sabie de la nagarjuna
să înțeleg omenește respectarea cuvântului dat onoarea
fiind pentru om ceea ce este prada pentru fiara flămândă
am spus în cuvintele lor numele zeilor care alină viața și moartea
am căutat să pricep în cuvintele și în spaima mea de neînțeles
principiul fundamental conform căruia
viața este o crimă perpetuă
și numai regresul învinge rivalitatea
și face primul pas spre pacea eternă fără iluzii
cu tot respectul cum spunea un prieten psiholog tuns tibetan
eu nu cred că o crimă aduce iluminarea
și nici zorii de fildeș ai jinduirii
între viziune și roata morii se coboară încetinel
muntele din spatele cuvântului libertate
eu cred că nu ține sclavia cât e jertfa