învățasem drumul cu ochii închiși până la groapă
doi metri mai la stânga de sârma zimțată
unde bunicul îngropase primul dintre copii
mort în al doilea război din cauza tifosului
acolo se aruncau
fără slujbă
fără cruce
ca o durere a nimănui
odată cu jalea
adunată în ochii bunicii
de atunci a rămas cu o spaimă între coaste
care mai târziu a aruncat-o din căruța plină cu fân
omorându-i și gemenii născuți înainte de vreme
bunicul n-a suportat vestea
și după ce a lăsat-o în casa plină cu urmași
s-a rugat Domnului să-l ierte pentru
nemulțumirea de-a avea doar șapte copii

într-o zi pe neașteptate sfântul Petru
a venit într-un car cu flori de cireș plin
și l-a luat la o plimbare prin Ursa Mare
mare i-a fost bucuria când pe scara cerului
l-au întâmpinat îngerii mirosind a brândușe târzii
atât de mare încât s-a mai uitat o dată
în urma de pământ și-a spus
„Lenuțo eu mă duc”
și dus a fost ca o cometă
pe care mama a regretat că nu a văzut-o
și a ținut morțiș să cunoască
locul unde dispar cometele duminica
cât a trecut de-atunci
nici nu mai știu
nici nu mai simt crucea de ceară de la subțioară
doar drumul spre care inima
mă trage cu ochii închiși până la groapă
doi metri mai la stânga de sârma zimțată