nu fi speriat, mi-am zis, ca iluzie
frica are nuanțe mult mai răscolitoare
este precum dragostea fără limite, imposibilă aproape
are miros exotic, seve preparate cu ierburi picante
un fel de trecere printre viscerele noastre
lent, infinit dureros, fără culori
doar treceri imunde
și iubirea noastră este o frică cu margini
ca stare sau mult mai mult, plecare
ca un strigăt, ca spațiile dintre ochii noștri
ce frumoși suntem între priviri
toamna se caută în iarna fricilor estompate
eclipsele nu fac obiectul disimulărilor astrale
sunt sânge din trupurile noastre,
pământ, nu simt nimic sub ele, ca timpul
sau dincolo de el, acea senzație
proscrisă, de
frică