dincolo de marginea umbrei nu te mai simt
nu te mai pot răsfăța
iubito
devreme ce raiul coboară într-un lăuntric dezgust
și o pânză de paianjen s-a lăsat atât de greu
apropiindu-ne cât să încheie cercul
ne va lua timp să vorbim despre noi
să pregătim calea
extatic
apoi să ne pierdem unul pe altul
unui ritm lent
închipuit de inimi asemănătoare
_și în fiecare zi totul reîncepe cu noi
iubindu-ne
până ce devenim vizibili
precum în interior
șlefuitorul de lumină