este luni și îmi repet că timpul-curcubeu
spre care mă-ndrept în tăcere nu mai există
cum nu mai ființează nimic din ce am crezut
că se poate numi democrație regală a faptelor fără cusur
este luni și în loc de micul dejun
ni se aduce satira de dimineață
îngurgitând-o printre sughițuri
ia cu martini
se aude o voce pierdută de dincolo
nici eu nu sunt de acord cu democrația de gașcă
justiția face wrestling
în colțul din dreapta ringului stă proțăpit steagul alb
aici nu se moare numai se alungă norii negri ai dreptății
în fața sălii de wrestling stând pe picioroange
mai toți luptătorii necorupți între anii...și anii...
mai puțin corupți între anii... și anii...
de parcă ar fi guvernanții româniei
cu și fără statuie
dar nu despre asta am vrut să-ți vorbesc
îmi zise hamlet intrând pâș-pâș
prin ușa aflată în transă metafizică
nici eu nu am cu cine schimba o vorbă
am identificat profunde asemănări
între starea de șobolan și cea a chivernisitorului
de aceea m-am gândit să-i fac tatei o farsă regală
ieri au fost moșii și strămoșii
mi-au trecut pragul cum te văd și cum mă vezi
m-am trezit înconjurat de un zid transcendental
am voit astfel să cobor prin toate regnurile
de pe stânca neagră păscută de capra neagră
contemplând lumina de chihlimbar a stării pe loc
& și a încremenirii în proiect
psihologia subversivă a mutanților
viziunea lor centrifugă despre lume și viață
fericiți cu adevărat spune schopenhauer
nu putem fi decât în trecut dragul meu
foarte departe în copilărie
acolo unde șarpele ispitei
a mușcat foarte puțin