“I am like a pelican of the wilderness. I am like an owl of the desert.
I watch, and I am as a sparrow alone upon the house top. (…) For I have eaten ashes like bread, and mingled my drink with weeping, (…) My days are like a shadow that declineth; and I am withered like grass.”
Christina The Astonishinig. Psalm 102.



și te trezești într-o dimineață cînd
știi că nimic nu va merge bine
nu-ți trebuie tăceri nefirești sau alte
semne prevestitoare de rău ca să recunoști
pur și simplu te-ai trezit mai devreme decît
ți-ai propus pentru că timpul ți l-ai împărțit
pe țigări
inevitabil asta înseamnă nu vei mai avea
ce fuma
încerci să te speli pe față deschizi
robinetul în loc de apă
auzi doar un șuier ca de crotal pregătit
de atac
apometrul se învîrte în gol îți aduci
aminte că s-a luat apa în tot orașul
te întorci în pat dar pînă și trupul a
plecat din tine ca un rău-platnic
ce nu mai așteaptă ordinul de evacuare

ridici din umeri te scarpini în cap mai
mult să confirmi
teoria celor de la national geographic
ei susțin că cea mai mare abilitate a omului
e să găsească tipare chiar și acolo unde
ele nu prea există
cu resemnare tragi aer în piept de parcă
ți-ai asuma și aerul celor ce nu mai sunt
ieși pe balcon
soarele te lovește în piept
cireșul înflorit te lovește în piept
vocea valentinei care mătură scara
blocului te lovește în piept
un tren invizibil te lovește în piept
o viespe se îneacă în cana de cafea o
privești îndelung
ridici din umeri spui cu indiferență
asta e soarta
de ce ți-ar părea rău tocmai acum cînd
te-ai rugat mai toată viață
să moară cîte ceva ori cineva doar ca tu
să scoți limba ștrengărește
să te cerți copilărește cu moartea să-i
spui dacă-ți dau un pumn te fac parfum n-ai
voie să te iei de bobocii de rață
pe care îi crește bunica în rest poți să
iei orice

te strecori printre lucruri ca o pisică
andină

zîmbești
îți aduci aminte cît te-ai chinuit să
înveți pe alții să-și scrie corect numele în timpul
vieții le spuneai nepricepuților orice semnătură începe
mai întîi cu prenumele altfel toată lumea o să creadă că
sunteți o cruce
în redacție ți-ai luat destui dupaci
după cap cînd scriai cîte un necrolog
și regretai trecerea în neființă
ți se spunea că nu există așa ceva tot
timpul trebuie să închei optimist
cum că a adormit întru domnul sau mai
bine și mai empatic
să-i fie țărîna ușoară
deși nimeni n-a știut să-ți explice cît
de grea e țărîna asta
de vreme ce dincolo nu-ți mai bați capul
cu asemenea unități de măsură


și te trezești într-o zi bărbătește

viespea a încetat orice zbatere îți spui
că o vei lua de la capăt
poate vei da la magistratură poate vei
scrie o teză de doctorat cu titlul transmiterea revelației în
psalmul 102 și-o s-o prezinți pe muzica lui nick cave
poate că de ziua fratelui tău vei face
ceva memorabil cum ar fi un flashmob în time square
(întotdeauna te-au emoționat flasmoburile reușite)
ai aduna toți actorii din sons of anarchy
dumnezeu ar cînta gutural ain’t no grave gonna hold
this body down
iar steven gerard i-ar mulțumi pentru
întreaga activitate


soarele te lovește în piept ca o
defibrilare nereușită
frigul te lovește în piept
toate lucrurile pe care ai fi vrut să le
faci te lovesc în piept
crotalul șuieră
ți-ai făcut din țeastă o pensiune de
cîini cei mai mulți beaglesi
acolo îi duci pe toți cei care se
interesează dacă ai făcut ceva cu viața ta
îi lași să se minuneze
pe furiș trupul se întoarce în tine
ca un copil care știe că a făcut ceva
rău

mai ai o singură frică

ora în care trecute fragmente vin peste
tine ca acidul gastric
tot ce-ai trăit se vrea afară dar ai îndoieli că toate sunt ale tale