Aseară spre azi, am urmărit la RealitateaTV un dialog interesant între moderator și invitatul eternizat, maestrul din Găgești, cel care a devenit extrem de cunoscut mai ales după vestitul fonfleu al găinii care a născut pui vii. Dar ce, ar fi primul fonfletist dintre ziariștii cunoscuți? Din desfășurarea discuției, interesantă dealtfel, spre final, maestrul a rostit o întrebare pe care nu am știut dacă este retorică sau pur și simplu. „ Nu reușesc să înțeleg trei categorii și anume: cititorii, alegătorii și câinii.„ Trecând peste alăturarea, care s-a dorit neelegantă, a primelor două categorii, umane, cu o categorie animală, mă grăbesc să mă pronunț asupra ultimei categorii, la care sunt priceput, mai ales că maestrul a întărit explicând chestia cu câinii:”eu îi spun cuțu-cuțu iar el mă mârâie sau mă mușcă .„ Noi oamenii, prin ceeace credem noi că este evoluție, am pierdut acele capacități de a simți temperamentul celui care se apropie de noi, prin mirosuri, fluxuri, gesturi, capacități care adesea ne-ar feri de capcana vrăjelilor de doi lei și atunci mușcăm fonfleuri. Cum adică nu reușește să înțeleagă cititorii? Atunci pentru cine mai scrie, așa doar ca să nimerească o zi în care retardații de cititori au neuronii în stare de veghe? Să fii ziarist, zic și eu, presupune o înclinație de a te adresa unui anumit tip de public, căruia te dedici dar când te apleci după punguța cu doi bani verticalitatea ta își micșorează umbra. Nu ar fi nici primul și nici ultimul jurnalist ce se lasă sedus de sunetul de sirenă al arginților, fie ei de partea puterii sau ai opoziției, așa că mănâncă și ei o pâine, sau poate ajung colonei, ca Turcescu! Privitor la categoria alegătorilor aș spune că noi, alegătorii fără de partid, suntem într-o dilemă perpetuă. Dacă la primele alegeri am ales un fost, poate și actual, membru al PCR(cine-a fost cinci ani la ruși nu poate gândi ca Bush!), căruia i-au urmat doi prim-miniștri foși „scule în CC. Al UTC „, mă refer la Boc și la MRU, dacă am votat negativ alegându-l pe Iliescu lăsându-l perdant pe Vadim Tudor, mă întreb adesea dacă nu cumva am greșit votând negativ. De ce nu l-am votat pe Vadim? Poate pentru că discursul radical în care promitea că va strânge hoții de toate categoriile pe stadioane și că îi va împușca nu cadra cu umanismul care se ascunde prin fiecare din noi. Dar dacă Vadim era președinte și ar fi dus la îndeplinire promisiunea, viața României nu ar fi fost mai bună?“Dacă nasul Cleopatrei ar fi fost mai scurt, toată fața lumii ar fi fost schimbată” – afirma Blaise Pascal, în Cugetări. Întreaga clasă politică, începând cu Iliescu, cel care a adus minerii la București și care ar fi trebuit să fie și azi la pușcărie, cel care sub aparența acelui „sărac și curat” a permis dezvoltarea unor relații de tip mafiot pe care Năstase le-a dus pe noi culmi de rafinament.”Dacă nu aș fi fost eu cine ați fi fost voi?„ Apariția lui Băsescua fost moțul de la tichia dacului, acela care a pus capac, dezvoltând și rafinând sistemul creat de Năstase și de Iliescu. Prin șantaje, stimulente cu funcții publice, grade și tot felul de sinecuri grefate pe traficul de influență ridicat la rang de artă, Băsescu și-a creat un sistem îngrozitor, sistem pe care sper că viitorul președinte, oricare ar fi el, nu-l va perpetua sau chiar întări.Generali făcuți din caporali și colonei făcuți din soldați, magistrați cu funcții mari constrânși să-și calce demnitatea profesională, servicii care spioneazi telefoanele miniștrilor și ai oricăror posibili opozanți, nașterea unui CCR subordonat care s-a remarcat prin vestita erată, îndemnul de a nu merge la vot adresat cetățenilor și promisiunea uitată: „nu voi fi un președinte rămas în funcție la masa verde„ , frângerea voinței a 7,4 milioane de alegători care l-au dorit demis când el a fost ales de 5 milioane de alegători, aici punând la socoteală și mitraliera de vot de la Paris, sunt doar câteva motive care m-ar determina să nu accept ca viitoarea putere să mai aparțină unuia dintre pupilii lui Băsescu. Întrebarea grea este rostită de dragul cetățean turmentat al domnului Caragiale, „eu cu cine votez?”
Doamna Lavinia Șandru, cea expediată pe centura politicii de Băsescu(o fi știut el ceva ), insinuează parșiv că Elena Udrea nu ar fi votată, drept președinte al României, că este femeie. Haida,de! MRU spunea ceva despre profilul politicianului care ar trebui să ocupe cea mai înaltă funcție în stat dar se uită că românii vor avea câteva criterii, poate subconștiente. Alesul va trebui să fie bărbat, să fie de naționalitate română, de religie ortodoxă și să aibă în spate un partid puternic. De ce bărbat? Pentru că la ora actuală, poate și din cauza bărbaților, nu avem nicio femeie puternică și cinstită în politica noastră. Udrea este puternică prin banii care i-a strâns, ea știe cum, având funcții publice și prin faptul că a supt de la Băsescu energii negative, acumulate prin metodele atât de bine știute. De ce de naționalitate română? Pentru că diversele partide, perindate pe la cârma guvernării, au făcut blat cu UDMR, cedând sistematic, aparent lucruri minore dar astăzi observăm că politica pașilor mărunți a dat roade și orice partid, pentru a-și asigura majoritatea va face din UDMR un aliat căruia va trebui să-i plătească un preț.La o vreme circula un banc în care unul întreba: băi, tu știi de ce mai mergem la alegeri?Iar la nu-ul nerostit tot el continua: ca să știm cu cine va guverna UDMR! Dacă Băsescu cu Boc au luat în numele României un miliard de la FMI ca să-l dea americanilor, ca preț pentru a rămâne la putere și au îndopat Bechtel cu bani nemunciți, de ce partidele, oricare ar fi ele nu ar vinde identitate națională, bogății ale munților și chiar suveranitatea, fie și parțial? De ce ortodox? Poate pentru faptul că alături de armată, biserica este încă percepută de mireni drept cinstită și iubitoare de popor. Aici am a spune doar că preafericitul a transformat BOR în BOR srl grăbind confirmarea predicțiilor lui Ioan Gură de Aur care spune:”Și va veni vremea cînd bisericile se vor transforma în case iar casele în biserici.” Partidele puternice sunt partidele potente financiar, partide care sunt în lesa sponsorilor, mai mult sau mai puțini vizibili. Să fie adevărat că Bercea a dat 6,5 miliarde la campania lui Băsescu? Nu m-ar mira. Cine are interesul dar și integritatea să ia la puricat banii vehiculați în mod real de partide?
Voi închei această zicere spunând maestrului Cristoiu că eu sunt unul dintre câinii car-l miros ușor, sunt unul dintre cititorii care nu mai înghit fonfleuri dar sunt alegătorul care nu mai crede niciun politician dar care va trebui să voteze din nou negativ încercând să aleagă răul cel mai mic, dar care o fi acela?