sufletul meu era pregătit
pentru toată această lungă iarnă
în care viscolirile îmi plâng pe umărul drept
iar amintirile pe cel stâng

primăverile sunt clipe oarbe
ce bâjbâie între doua dimineți somnambule
fără să lase verdele
să mustească-n boboci

imaginarium
locul în care nici moartea nu ajunge
să-mi dea cu tifla
sau să-și tragă sufletul pe prispa

împietrirea nu are rădăcini
ea nu are trecut
și nici măcar viitor
e recele închis într-un prezent continuu