Vampirismul literar este un termen care îmi aparține și care nu se referă la plagiat. Este o expresie pe care am atribuit-o modului în care unii scriitori, părăsiți de muze, le „împrumută” pe cele ale altor scriitori. Fenomenul în sine nu ar trebui să fie un lucru rău, pentru că arta și cultura trebuie să triumfe și să ne îmbogățească pe toți sufletește. Fondul literar trebuie susținut și hrănit într-un mod sănătos, motiv pentru care au și fost create site-urile prin care se urmărește promovarea valorilor, acolo unde ele se nasc și în forma pe care o găsesc.
Este un lucru cert că nu toate lucrările care îmbracă formă literară merită să fie publicate, că uneori, chiar dacă muzele ne vizitează, nu ne indică și calea optimă de a o dezveli cititorilor. Cu toate acestea, crearea unui produs literar, indiferent de formă, trebuie să se nască din suflet, din trăiri intense și bucuria de a împărtăși aceste trăiri altora. Am întâlnit scriitori care au trecut la jurnalism, recunoscând că nu mai sunt „căutați” de inspirație, dar și scriitori pentru care scrisul a devenit o corvoadă, care se învârt în medii literare și pe site-urile de specialitate „vânând” muze pentru a le folosi în propriile lucrări și fiind „setați” pe evidențierea părților negative a produselor literare care, în fapt, i-au inspirat, poate tocmai pentru a ridica, prin comparație, valoarea propriei lucrări. Acest mod de a face literatură îl văd ca pe un vampirism literar.
Orice lucrare se naște dintr-o energie creativă, unică, e părerea mea! Criticile constructive sunt benefice nu numai ajustărilor de stil și formă, ci și identificării propriului stil, acolo unde este cazul de căutarea sinelui literar. Însă, când interacțiunea literară devine toxică și distruge dispoziția emoțională creativă, nu putem să spunem decât că avem de-a face cu adevărați vampiri literari și că această categorie este lipsită de etică, generând o „parazitare” literară dăunătoare. Dacă plagiatul se poate identifica, inclusiv prin mijloace informatice, nu același lucru se poate spune și despre vampirismul literar. Așadar, rămâne la latitudinea fiecărui scriitor de a opta între afirmarea literară într-un mod agresiv, prin intermediul altora, sau afirmarea în modul intens emoțional, de împărtășire a experiențelor și dezvăluire a propriilor muze.