mamă
ești mai frumoasă
decât o epopee spusă de g.dumezil
am venit să ne revedem după șapte ani
eu de cruntă singurătate
tu & împreună cu ceilalți
ca –ntr-un ritual antropomorfic
evenimentele se succed de-a valma
pe vechiul wembley
îl las pe phil collins să-ți strige numele
sunt numai o sută de mii de spectatori
ce par că țipă plâng & dansează în numele meu
când de fapt în realitate
nimeni nu-ți poate călca pe urme
după cum nimeni din cei prezenți ori absenți
nu pare prea îngrijorat că nu le ești alături
să le ții companie să-i dezmierzi cu vorba dulce
și ca să fiu mai sincer decât ei
nici eu nu disting între legendă și faptele reale
între cauză și efect între acțiune și reacțiunea-n șir indian
adevărul că sunt pe lume strălucește
mai intens decât culorile curcubeului
după torențiala ploaie de vară a cuvintelor
despre vreme îngeri demoni & zei
tăcut privesc la prunul golaș de noiembrie
cum goală mi-a fost viața fără tine
și văd pe fiecare rămurea cum crește viața mea
din arborele genealogic al cărui nevrednic urmaș
mă declar îl revăd pe străbunicul nemaiputând
să rostească ,,da da ’’ ,,nu nu’’ca-n tinereÈ›ea
de la proclamarea independenței româniei
celor care-i invadaseră ograda și casa-n moarte
a aflat că erau primii torționari comuniști
nu la mult timp după moartea străbunicului
în locul dreptății săvârșite cu înțelepciune &
uneori cu ghioaga adevărului
pământul a intrat în pământ de rușine
s-a căscat o prăpastie pe care n-a putut-o
umple nicio pădure și oricum & pădurea
s-a mutat mai la vale
an de an se tot mută
în mod inexplicabil geologic
tendința scoarței pământului fiind
de a se așeza printre oamenii mari
pe care i-a zămislit iată-l
și pe bunicul purtându-și
nepoții în mâinile bolnave
și după bunicul
pământul s-a cutremurat
falsă retorică bătrânii care mai există
spun despre el că era cel mai generos om al satului
atât de bun la inimă încât o sută și ceva de case
au luat-o razna patru kilometri într-o singură noapte
cu tot cu săteni la scurtă vreme de la colectivizare
pentru că n-a vrut să-l predea la cheie pământul
trudit de sudoare comuniștilor lași
vrednicia lui și acum se caută a fi descifrată
iubită mamă
m-am luat cu vorba se face amiază
de când mă tot străduiesc să-ți semăn
se-ntunecă & se face noapte
cuvintele părintelui sunt sublime
discută ceva din caragiale cu șeful
firmei de catering om însemnat
îmbrăcat în albastru intens un fel
de paraclisier anunță onorariul
nu știu dacă ți-a fost elev
dacă rămas-a corigent
poziÈ›ia mea de d’artagnan
samurai katha îl determină
să mai tragă o dată clopotele
pe curând mon cher mai poftiți
azi &mâine voi reciti
învățătoarea cu ochii de aur
a fost mama mea adică tu
sărumâna