1.Uneori fericirea este absorbită în Sfera divină, pentru a fi purificată de germenii nefericirii, și iluminează în Sferă, apoi se stinge în evanescență.

2.Sinele are forma acelei sfere, dar conținutul diferă, dobândește crustă dură, indestructibilă, prin micile plăceri ale vieții, pe care ni le oferim nouă înșine.

3.Mi-am dotat organismul cu o supapă, care expulzează tristețea adunată în exces în umoarea corpului.

4.După ce am făcut colecție de categorii de tristeți, le-am cunoscut pe fiecare în parte, le-am comparat cu celelalte stări sufletești, mi-am dat seama că e nocivă, și mi-am cultivat entuziasmul, ca antidot împotriva tristeții.

5.Tristețea se plimbă prin om, are un aer de filistin și ipohondru și-și exhibează lacrimile, ca pe niște podoabe.

6.Într-o tăcere stupidă încape o suferință aberantă, cu care mă acomodez punând-o uneori să conducă corpul, alteori ostracizând-o într-un cerc, care se ciocnește de figurile geometrice ale ființei, fiecare corespunzând cu o stare lăuntrică.

7.Din păcate suferința face parte din capriciile, caracteristicile și inventarul vieții, de aceea e bine să căutăm tot timpul, poate găsim în sfârșit fericirea, pentru a echilibra balanța ființială.

8.Caut lumina pentru a o absorbi și a face din ea un panaceu, reglând metabolismul, prin efectul ei purificator.

9.Gândul liber negândit în întregime se transformă în idee, cu gândirea aflată într-o încleștare cu instinctele și impulsurile ce maculează și profanează virtutea și moralitatea.

10.Instinctele funeste și lugubre aruncă cu nisipul nimicului în ochiurile gândurilor deschise înspre desăvârșire, perfecțiune și nemurire, acoperite de rețelele umbrelor, întinse dincolo de timp și dincolo de fiind.