A fost odată, ca niciodată… Așa începeau poveștile, așa încep poveștile. Bunica despre care vreau să vorbesc eu e o persoană modernă, activă, comunicativă, scria la mașina încă înainte de a fi înscrisă la grădiniță, dar care a visat mereu să aibă un computer.

Când s-a pensionat, bunica Ioana și-a cumpărat un laptop. Era convinsă că acesta e mai bun ca mașina de scris din copilăria ei. A fost ușor să învețe cum funcționează calculatorul. Voia să folosească laptopul doar pentru a scrie, pentru a comunica mai rapid cu rudele și prietenii, pentru a vedea fotografii și a se informa.

Provocată de o altă bunică, Ioana s-a înscris pe Facebook. Astfel putea să cunoască mult mai multe persoane cu preocupări asemănătoare cu ale ei. Putea să afle ce fac copiii cunoștințelor care au plecat la lucru în lumea largă și să afle la timp ce prieteni au nepoții ei.

Intr-o zi, în timp ce bunica era la bucătărie, Mihai, nepotul venit în vizită, intră pe contul de Facebook al bunicii și își distribuie un filmuleț cu bătrânele de la Chinteni. Când revine bunica, Mihai îi spune:

- Buni, nu te superi…
- Ba mă supăr. Ai intrat pe Facebook! Ce prostie ai făcut?
- Mi-am trimis filmulețul… Lasă, buni, că nu-l vede nimeni la tine în pagină! Îl văd numai prietenii mei.
- Þi-am mai spus că nu sunt de acord să umbli cu lucrurile mele!

Mihai o îmbrățișează pe bunica și, cu o figură spășită, îi cere iertare.

Trec câteva zile în care bunica nu primește mesaje de pe Facebook.

- Să fie toți atât de ocupați încât să nu îmi trimită un comentariu măcar? Bine că pe paginile altora este activitate intensă!

La un moment dat, bunica vrea să-i distribuie unei prietene un anunț. Facebook refuză. Bunica ia legătura pe Messenger. Află că prietena nu și-a schimbat setările. Nici bunica nu și le-a schimbat. Cu toate astea, nu reușește să distribuie decât o fotografie. Marea majoritate a prietenilor refuză distribuirea.

Supărată, bunica trimite administrației saitului informația că nu funcționează distribuirea. Dar tot e furioasă. Cu cine să ia legătura? Pe cine să întrebe? Se apropia miezul nopții.

Până la urmă, găsește o persoană pricepută, care nu dormea. Neînțelegând pașii pe care îi sugera acea prietenă, îi spuse că renunță.

Dar prietena insista! O sună pe bunică la telefon.
- N-ai somn?
- Nu. Vezi la setări…!
- M-am uitat, o repezi bunica.
- Trebuie sa fie o săgetuță și de acolo alegi…
- Mi-am amintit. Postările mele sunt publice. Toate.

Între timp, bunica găsește:
- Cineva mi-a setat să nu le vadă decât Mihai! Numai el a umblat la laptop. Duminică.
- De aceea nu văd nicio postare începând de duminică seara?
- Sigur. Mulțumesc mult! M-ai ajutat! Acum știu ce să fac!
- Te descurci?
- Fii sigură! Noapte bună!

Bunica închise telefonul și începu să modifice setările. În acel timp, se gândea cum să-l certe pe Mihai.
- Mereu i-am spus că are telefon, tabletă și calculator. De ce să umble în lucrurile altora?

Supărată, șterse filmulețul cu băbuțele din Chinteni. Era un semnal pentru Mihai.

Când toate erau corectate, bunica oftă. E greu să fii internaut la șaizeci de ani!