nu cunoaștem nici ziua nici ora

știm doar că suferința cuvântului
nu se poate desluși în culori
și nici în tăceri

cerul caută în pungă
banul cel de toate nopțile
al cărui rotund acoperă doar o tăcere,
alungând restul cuvintelor

lumina se oprește-n prag
să se aranjeze
puțină culoare în obraji
o umbră de nor pe pleoape
și o adiere discretă pentru volum

celui ce are i se vor da
cuvinte cât pentru alte două vieți
să poată spune toate poveștile
ferice de cel de pe urmă
căci lui îi rămân
toate tăcerile