Dacă pentru Hrabal reciclarea hîrtiei și presarea maculaturii în pachete compacte a însemnat o temă pentru cartea lui, pentru mine, stoarcerea ideilor timp de treizeci de ani nu a însemnat mai nimic.
Doar un șoricel verde care mă bântuie și îmi roade în cap toate nopțile, în ciuda tuturor somniferelor. Numai ziua mă liniștesc, șoricelul este obosit, adoarme legănat de sinapse ca într-un hamac, sugându-și un deget în somn și acumulând clorofilă. Iar eu încep o nouă zi la fel ca ziua dinainte și cea care va urma, din ce în ce mai blazat.
"Ia-ți o pisică!" m-a sfătuit un prieten. Așa am și făcut, am luat un maidanez care m-a scăpat de șoricel. Acum îmi umblă în cap un motan mieunând toată noaptea după pisici în călduri.